Ion Untaru
Coana mare se mărită
Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 11:39
Personajele:
- CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic.
- DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui.
- COANA MARE: Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mișcări, într-un cuvânt, capul răutăților.
- HALVIȚĂ: Recidivist, răsfățatul penitenciarelor și spaima celor de bună credință, care pot fi luați drept gură-cască.
- FIRICĂ: fotograf – norocul lui cu ghinionul care se ține scai de el.
- ESCROCUL: Permanent în căutare de naivi pentru câștigul lui și al moralei.
- SUBOFIȚERUL: De fapt o tânără subofițer, de curând încadrată și care trece fără să răsufle dintr-un bucluc în altul.
Pe scenă mai apar doi brancardieri trași la indigo, niște țărani fruntași și vigilenți, recuzita mai apelează la tot felul de zgomote ciudate și la două coruri de gură-cască aflate în stradă. Toate din vina autorului.
* * *
Partea I-a
Spațiu larg mobilat convențional. Pe peretele din spate, o fereastră mare cu precizarea că în locul geamului se află hârtie de calc sau o folie de polietilenă pe care este desenată imaginea unui cunoscut bulevard bucureștean. În dreapta, bucătăria. În stânga, dormitorul. Partea centrală a scenei este ocupată de o masă și câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv.
CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să recunoști. Mai ales dacă o fi avut și vreo ședință din alea, știi tu. Eh, dar când nu are ea ședință? (Răsfoind o agendă); Astăzi care va să zică „Avantajul muncii pregnant organizate pe faze și etape de producție în funcție de plan și perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator și al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare”. (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea,... [continuare]
|