|
|
|
|
| | Despre livezi |
|
| |
|
|
|
|
|
Despre livezi
Publicat Sâmbătă, 20 Noiembrie 2004, ora 19:52
Nu departe de asfaltul si turnurile industriale ale orasului se intinde livada. Nu se intinde cine stie ce, nu e o livada pe ecran panoramic, e o clasa cu elevi putini si buni. Ea vine sa dea viata unui loc pe care se afla nimic sau nu mare lucru si inchide gura vizitatorilor cu câte ceva bun. Livada nu e doar un loc anume, e o traire speciala, o emotie, o bucurie de sfârsit de saptamâna la care se ajunge fara graba si pe vreme buna.
Livada nu ar fi livada daca nu ar avea stapân. Aici cred ca se deosebeste de mai toate livezile din viata mea care fie nu aveau nici un stapân, fie aveau mai multi. Stapânul acestei livezi este foarte aspru si hotarât sa nu lase pe nimeni sa nu faca nimic. Merii stau cu crengile rastignite pe niste sârme si de suparare mai inalti decât mine nu sunt. Piersicii isi rasucesc frunzele in directia pe care le-o arata cu degetul iar prunii prezinta la comanda câte o fructa coapta.
De mare mirare insa e ca in livada asta capsunile fac capsuni coapte de primavara devreme pâna dupa prima bruma. Din mai, când soarele nu arde prea tare si pâna-n noiembrie când intepenesc degetele, stau ghemuita printre capsuni si ma satur de ele impreuna cu melcii. Sigur ca stapânul livezii ma pune la munca: sa raresc merele din doi meri si sa culeg corect trandafirii de dulceata.
Cu multi dusmani se lupta stapânul livezii: desenele de pe marginea sau din mijlocul frunzelor, ciufurile moi de la capatul ramurilor, matasurile subtiri si lipicioase dintre fructe. Dar supararea cea mai mare ii vine dinspre iepuri, iarna si dinspre grauri, toamna. Pe primii nu-i sperie nici spinii desi din gard si nu-i satura tot fânul de la radacina copacilor. Pe cei din urma nici un foc de arma si nici o muzica proasta nu-i pune pe fuga.
Despre toate astea aflu in timp ce ma agat de funia de la leaganul mare dintre flori. Pentru ca daca livada are si o stapâna cu o palarie galbena ca o caisa si un zâmbet mare cât floarea soarelui. Ale ei sunt florile, si sunt peste tot. Generatii succesive de gladiole se desfasoara printre sirurile de meri, peri, pruni si caisi, alaturi de rândurile adunate si dolofane de capsuni. Trandafirii fac chenar promenadei iar portolacul se iteste de peste tot. Butucii de vie traiesc fericiti alaturi de tufele de crizanteme si cu putin noroc, in iunie macii ti se deschid in fata. Stapâna livezii se plimba cu cosul de rachita printre ele si le alege de dat in dar. Sub zâmbetul ei cuprinzator cresc toate cele de acolo impreuna cu stapânul livezii.
Nici balariile din jurul livezii nu au ramas chiar balarii.... [continuare]
|
|
fantasy 
sferaonline.ro
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie