|
|
|
|
| | Scriitorul inanimat și lipsit de insurgență, inocent sau ignorant și despre adevăratul sens al lucrurilor |
|
| |
|
|
|
|
|
Scriitorul inanimat și lipsit de insurgență, inocent sau ignorant și despre adevăratul sens al lucrurilor
Publicat Luni, 14 Ianuarie 2002, ora 10:05
Inanimarea scriitorului este cheia lumilor pornite, aparent, înselator si triumfal sa descrie adevaratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, scriitorul inanimat produce si secreta fictionale scurte sau lungi, cu sârg si cu aroganta, anuntând apocalipsele si asteptând din pricina asta recunoasterea publica si gloria. El nu se angajeaza în razboaiele matriceale. El e scriitor respectabil sau damnat pentru ca doar scrie! Bulverseaza cititorimea cu alese fictiuni pe care le reclama ca fiind exemplare dar nu crede o iota din miracolul universului plin de universuri.
Inanimatul scriitor nu are habar ca lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficientei. El anunta. El vesteste, chipurile. El pune la cale vodevilul. El are ceva cu lumea, o construieste artificial. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se daruieste luptei. Hoinareste prin lumile cenacliere sau vânzoleste editurile sporind maculatura lumii si falindu-se prosteste cu ce mai sintagme produce el pe banda rulanta. El e mintosul de serviciu al natiunii.El e vârful de lance al universalitatii. Altminteri, fiinta nevolnica! Fiinta banala. Aruncat întâmplator în cârca gloriei de o pala de vânt, de o ambuscada literara provinciala sau de un ordin cu subînteles sosit de la centru prin emisari si slugi. Inanimatul idiotizeaza regimul imaginar, îl perverteste dar nu crede în extraterestri, nu crede în razboaiele matriceale, nu are habar ca razboiul s-ar putea interesa de el. Paseste triumfal catre nimicul existentei sale si bombardeaza lumea cu carti.
Cartea! E suprema lui secretie! Cartea e neodihna scriitorului mincinos si pervers nu ametitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, îngâmfat. La eurocoane, important. Inanimatul e însa forma goala. Vizibil. Îl vezi de la o posta, îl simti dupa fictionalul lui tembel si idiot, îl ai în mâna. Nu te duce cu zaharelul. Dar nici nu se baga! Asta îl chinuie pe el, sa nu se bage! Sta si casca gura la razboaiele lumilor si tremura ca gelatina sa nu care cumva sa nu-l publice vreun editor, ceva. Daca nu, umbla dupa sponsori, inanimatul, sa ne bombardeze cu viclesug, sa stâlceasca auzul, ochiul cu saracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se baga inanimatul. Uneori, scapa. Se prelinge unsuros prin ochiurile navodului existential. Pacaleste lumea. Pacaleste gloria. Pacaleste cititorimea. Sa fie citit! Cuvântul de ordine. Sa nu care cumva sa nu-i apara fituicile fictionale, copiutele. Fura de la clasici, fura de la americani, îi copie pe rusi, se bate pe burta cu japonezii.
Dar nu crede! Nu crede o... [continuare]
|
|