|
|
|
|
| De la proză SF la teatru şi poezie |
|
| |
|
|
|
|
|
De la proză SF la teatru şi poezie
Publicat Vineri, 4 Iulie 2003, ora 10:05
Science fictionul poate poate fi conceput ca o punte între realism - ca program estetic si literar - si fantastic, ultimul dintre ele fiind un domeniu privilegiat al imaginarului. Este o teza careia i-am acordat atentie în cîteva interventii anterioare.
Pentru interpretarea prozei artistice am propus un model bazat pe aspectul sistemic al textului cu dubla sa componenta, structurala si functionala. Diegeza, scenariul, cadrul, galeria de personaje, modelul real-fictional ar cuprinde sectiunile mari de analiza a unei proze fictionale. Conditia de verosimilitate a textului impune ca modelul de trecere de la real la fictional sa fie explicitat, prin parametri care trimit la discurs, în cadrul textului. Daca nu, cadrul socio-geografic stabilit ofera detalii suficiente pentru proiectia întîmplarilor imaginate.
Ca idee de ansamblu, sîntem în fata unui model sistemic, sistemul înglobant fiind scenariul iar componentele sale structurala si functionala fiind grupate în jurul cadrului, respectiv al diegezei. Galeria de personaje "însufleteste" modelul cu factorul animat, îi da viata. Mai mult decît atît, modelul real-fictional este pozitionat la nivelul subiectului cunoscator, traitor si transformator, facînd ca situatia de ansamblu descrisa de model sa plonjeze în lumile posibile.
Iata cum balansul real-fictional poate conduce la un scenariu de tip realist (istorico-documentar, punînd accentul pe factorul social, cu "efect de realitate", cu asperitati provenind dintr-o diversitate intrinseca a realului, cu psihologíi si caractere, cu prezenta naturalului pe secventa naratoriala), fantastic (fara o referinta sociala si temporala stricta, cu personaje-idee sau tematice, cu modele umane fara psihologie, fara "adîncimea în diversitate" a realului, cu falii si momente de straniu în actiune) sau SF (preluînd din realism rigurozitatea sociala si din fantastic ipoteza stranie sau situatia insolita).
Pîna aici lucrurile s-au limpezit în jurul acestei "masini de calatorit în spatiul paralel" care este modelul real-fictional. Science fictionul ne ofera, cel mai adesea, un excurs în lumile posibile - calatoria extraordinara si utopia stau, de altfel, la geneza acestui gen. Teoretizarea lumilor posibile este un exercitiu de mare forta speculativa: nu pot fi sigur de un aici-acum din cauza ca milioane de alti aici-acum forteaza intrarea în aceasta lume sub aspectul posibilitatii. Existenta ne copleseste cu evenimente care nu apartin lumii noastre - doar n-am cîstigat-o la un loz al soartei sa fie a noastra; lumea este a noastra,... [continuare]
|
|