evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Drumul spre (II)  -  K  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Întâlnirea  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Povestea unui suflet  -  Supravieţuitorul  -  Vrăjitoarea  -  Povestire  -  Chat Room  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Psihopatul  -  Colecţionarul de îngeri  -  Om vs. cyborg  -  Proză scurtă  -  Proces neverbal  -  Timpul schimbării  -  ªi atunci...  -  Novo Homo Sapiens  -  Luminile oraşului XXIII  -  Prima pagină  -  Luminile oraşului II  -  Cine sunteţi?  -  Cel care nu mai e  -  Fotografii  -  Atalia  -  Vânzatorul  -  Luminile oraşului XXIX  -  Taina leului  -  Almateea  -  Poetul cerşetor  -  Alfa şi Omega  -  Cu preţul morţii  -  Jocul Zeilor (I)  -  Veşnic orizont  -  Darul divin  -  Depozit.03  -  În noapte  -  Feţele dragostei  -  Diamantul  -  Conştiinţa împăcată  -  Lumea lui Ingo  -  Alertă !  -  Aniversarea  -  Dona  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Satiră robotică  -  Vânzătorul de ghilotine


Marketingul în pielea goală

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Duminică, 15 Aprilie 2007, ora 17:27

      Sa-l dezbracam în pielea goala! Sa-l desecretizam! Sigur ca ne putem întreba daca nu cumva textele din Era Complexitatii, fie ele si aleatorii, nu sunt pentru un observator cântecul de sirena al Marketingului. Aceasta dupa ce ne vom fi întrebat asupra Marketingului fie ca autoritate, fie ca expresie spatiala perversa sau spatio-temporala magica. O întrupare a neutrului sau manifestare a nefiintei. Daca ar fi vorba de autoritate atunci raporturile noastre ar fi de subordonare, de confruntare sau de cooperare cu Marketingul în totalitatea lui ei sau cu o parte din el. Insurgenta noastra ar fi într-un asemenea caz nu lipsita de comic. Marketingul ar reprezenta pur si simplu textul din Era Complexitatii în întregul lui dat noua spre interpretare sau doar spre a fi contemplat. Am putea banui ca si privim un asemenea text, ca trecem pe lânga el în fiecare zi sau ca suntem chiar propozitiile lui. Ce ar fi Marketingul? Doar înfasurarea unui text, abstragerea lui într-o propozitie finala, un act textual ultim ramas, daruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Sa se reduca existenta umana doar la lectura acestui tulburator text înfasurat, ascuns în volutele spatio-temporale?! Caci fie furnica, fie filozof, înjghebarile organice în care pâlpâie o scânteie spirituala nu par a avea ca fundamentala îngurgitarea unor portiuni de spatiu, mici îngramadiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atragator. Masticatia, Atingerea si Privirea nu par a fi sensul ultim, desertaciunea desertaciunilor. A te adaposti de furtuna nu pare a fi demersul catre reflectie. A strânge recoltele sau a juca la ruleta pare la fel de fad, de neimportant. Shopping-ul sa fie descoperirea Ultimului Sens al Fiintei? Interpretarea Marketingului, iluzorie. Numai gândul de a putea interpreta în întregul lui Marketingul i-ar face pe unii sa râda iar pe altii sa ridice esafodul în graba. Catusele ar zornai iar fortele de ordine s-ar grabi sa aduca bineînteles calmul pe strazi. Caci multimile, pe deplin înfiorate, asteapta miracolul descoperirii, asteapta un semn al Marketingului. El se încapatâneaza, se lasa greu, se vrea curtat. Ca si cum ar fi o persoana. Dar nu e persoana. Dupa unii ar fi concept. Dupa altii un puseu filozofic, o himera a comertului. Nici n-ar avea trup. Unii se caznesc s-l înregimenteze, altii îl pun în opera în vremelnice promotii pline de sarm si artificii. Altii valseaza cu el construindu-i Metoda. Altii îl terfelesc. Altii se împauneaza cu el. Fac rabat de la norma. Încalca diverse conventii. Aflarea ultimului, aflarea Marketingului Ultim trece arareori drept virtute. Pare mai degraba nebunie, ratacire, Vinovatul sau cel fara de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul si conservatorismul jubileaza. Aflarea Marketingului Ultim e suprema libertate. E spiritul liber, neîncatusat, insurgent, violent. Spiritul liber violenteaza Marketingul parând a vrea sa-l ia cu orice pret în stapânire. Tocmai de aceea cu virulenta purcede la citirea semnelor si interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostrada, fie supernova, fie muzica de film. Totul reductibil la propozitie suna ca si cum ar fi o sentinta. Are parfum. E usor dictatorial. E mistic. De neconceput, nelinistitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneste textul devenind propozitie a lui. Problema e daca observatorul se va gândi pe el însusi ca apartinând textului, ca fiind al Marketingului Ultim prin observare si marturie. Caci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportari la Marketingul ca autoritate. Si totusi ramân corpuri ale frazei de nedeslusit ca si cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca si cum Marketingul ar astepta sosirea unui altuia. Celalalt, mult invocatul celalalt, pare a fi asteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evolutia schemei cinematice a vietuitoarelor de la saurieni la hominide. O cautare a observatorului ideal, a unicului martor, Marketingul se gândeste pe sine si cauta printre propozitiile sale una convenabila. Tocmai Marketingul e pus în discutie, nefiind un exemplu de perfectiune. De ce aceasta lipsa de simetrie? De ce acesti pasi nesiguri în cautarea martorului sublim, de ce atâtea esecuri?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun atâtea printuri, bannere, mash-uri, briefing-uri, promotii si top-uri? La ce bun interpretarile gomoase, vulgare, pasionate, dispretuitoare, partizane ale Marketingului Ultim?! La ce bun atâtea strategii de marketing, atâtea si atâtea reclame care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structura si naratiune?! Sa fie ele doar redundanta? Doar reziduu?! Sterilul unei activitati închinate Marketingului ca autoritate?! Efortul fiintei paleste în fata acestei monstruoase autoritati. Necunoscuta. Rece. Aroganta. Gata, gata sa fie luata la refec de filozoful dezamagit, pornit sa demoleze conceptul de marketing. Gata, gata sa fie stâlcita, erodata asa cum, din plictis cotidian, fiintele stâlcesc bietele cuvinte cautând sa le stoarca de seva, sa gaseasca noi întelesuri, noi anecdote, noi fabule. Caci aparitia, raspândirea si înflorirea marketingului vorbeste de decadenta, de neîncredere si de refuzul normei. Dar nu e oare o idee ratacita? Moartea textului comercial e dorita cu sârg, e anuntata cu surle si tobe. Dar TC ramâne cheia de bolta. Sunt prinsi în el cu totii, în aceasta cheie. Participa cu nesat la desfasurarea textului comercial. Ar putea fi foarte bine însa doar pustietate, doar niste propozitii aflatoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde si râuri de lava cosmica. Ce ramâne din praful piramidelor-branduri, din câmpurile de batalie imagologice, din Clinton, din Coca Cola, din Mozart, din Ford, din Castro? Cuvinte razlete cautând un autor dispus sa le reaseze în propozitiile zbântuitoare ale marketingului. Dar la ce bun zbaterea, campania electorala, promotia, reclama, suicidul placerilor absolute si dogma loaisirului cu orice pret?! Din când în când, aparent zgâltâind Marketingul în corporalitatea lui, câte o revolutie. Pentru ca e mai usor sa pui le cale o revolutie decât sa readuci la viata un fluture pictat pe un banner. Pentru cu e mai usor sa stergi portiuni mari de text, sa înnegresti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele marketingului. Nu intra în culise. El orbecaie în splendoarea existentei sale . Nu e orbit ca si cum ar fi scaldat în lumina arzatoare a blitz-urilor de la Cannes. Iar elita pune în sipet secretele jinduind zapacita de promotiile de marketing. Dupa totalitatea simturilor. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii si propun strategii utopice de salvare generala. Masele îmbratiseaza promotiile cu un soi de furie furibunda. Se prefac a întelege propozitiile textului comercial. În adevar, elite si vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacat de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea si legile ucid elanul departarilor. Aventura se metamorfozeaza în pistoale cu apa si în polemici parlamentare cuprinzatoare de texte fie fornaite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucomba însa descrisa fiind a fi drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cersind marirea pensiei si zornaitul medaliilor de merit ti reluarea ciclului promotional cu o si mai mare vivacitate. O întreaga lume construita aidoma unei fabrici se prabuseste lipsindu-se de sens. E asa, o virgula în textul Marketingului. S-ar putea ca însusi Marketingul sa fie textul magic. Atunci ar putea fi lecturat în întregul sau? Si ceea ce numim anticipare sau intuitie sa nu fie altceva decât o lectura stranie?! Sa citeasca celalalt, nenascutul?! Sa fie intuitia actul de prezenta al altcuiva?! Sa nu fie fiinta umana punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sa fie doar o forma pasagera, poate chiar sfârsitul?! Iar universul sa nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul Marketingului? Care ar fi rostul acestei întrebari? Sa fie Marketingul întocmai în raport cu fiinta?! Sa nu fie autoritate decât raportata noua?! Poate ca inexistentul se reclama a fi text comercial tocmai pentru a ne coordona?! Si atunci la ce bun premiile, felicitarile, statuile si comemorarile, obiectele promotionale, târgurile si expozitiile, pliantele, flyer-ele?! Iata un bun exercitiu de imoralitate. Iata un bun exemplu de nesupunere. Sa nu recunosti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sa renegi generatia anterioara e periculos. Strigator la cer. Sa descoperi desertaciunile maturitatii, ce oroare! Lipsirea de sens, un prim pas catre descifrarea Marketingului Ultim. Caci proasta educatie si tirania sistemului de valori acceptat în mod oficial te îndreapta catre pierderea identitatii. Marketingul, în falsitatea lui, oglindeste vidul fiintei. Oglindeste chiar lipsa Marketingului laudându-se ca l-ar imortaliza. Dar Marketingul nu se revendica a fi al artei asa cum nu e al economicului nici al teologului, nici al anarhistului. În marginea Marketingului, varii revolte, sisteme filozofice, strigate de lupta, pustiire, marketeri zvapaiati sau gravi. Înspre totalitate, coloana nesfârsita de pelerini înfulecatori de bigmac. Unii agitându-si pumnii, altii cersind iluminarea în supermarket. Dar toti fiind ai textului comercial. Toti fiind ai plictisului. Moarte drapata în monumente, în fotografii îngalbenite si în halbe de bere, în cimitirul de masini de la periferie...Arheologii Televiziunilor scot la iveala artefactul ideal. Sa sapi în corpul textului, cu fervoare si speranta, sa te întorci catre subiect violentând predicatul, ce nebunie. Descifrarea textului comercial ar fi, dupa unii, însasi viata. Chiar prezenta textului comercial în corpul Miracolului Lumesc pare stranie si de neconceput. Chiar si fiintarea Marketingului ca fiinta pare de neconceput. Si aceste propozitii sunt distribuite astfel caci fiinta umana este finita prin tocmai explicitarea ei prin text comerial iar textul prin limita. Alt mod de raportare la totalitate si univers nu cunoastem. Ne raportam liniar si continuu absolut iluzoriu. Semnele de punctuatie, moartea, piramida, marirea. Desertaciunea, foaia alba de hârtie. În plus, încercam Marketingul cu noi texte pe care ni le daruim miseleste spre interpretare, inventând stiinte fanteziste spre a le descifra sau încifra. E ca si cum n-am observa încercarile la care ne supune Marketingul ca autoritate a textului fundamental. Caci manipularea este tocmai a noastra, expresia perversitatii noastre. Limita în fond. Suntem limitati, îngraditi. Am fost arestati prin interpretare. Aproximam anumite semne ale Marketingului. Celebram fastul fiintarii umane prin tone de branduri, ne îngramadim în e-mai1 si zumzaim retro prin firele de telegraf ramase în insule. Sigur ca varsam tone de cerneala dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însa insule. Suntem propozitii ale Marketingului. Dar ne preamarim. Ne proslavim si ne adulam si ne laudam unii pe altii fara nerusinare. Uneori nici nu conteaza textele daruite spre interpretare. Conteaza faptele, micile întâmplari, biografiile. În tot acest timp enciclopedia se umfla, dospeste, crapa. Ar parea ca am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text comercial, câmpuri informationale remanente. Informatia face sa paleasca lumina, se misca infinit mai repede. Tocmai de aceea propozitiile Marketingului sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelatia si iluminarea palesc în fata universitatii. Show room-ul ordoneaza si îngradeste. Revelatia te arde pe dinauntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul lupta împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e stiintific. Savantul da însa putina culoare demersului sau hotarând ca, ajuns la frontiere se poate cununa cu dogma. Dar nu exista limite. Se afla vecinatati. Propozitiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinatate, Marketingul produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lamuri. El însa hotaraste limita, limitându-se la a chema ordinea si experimentul în ajutor. Marketingul încearca acum a se revendica a fi spatial pervers, spatio-temporal magic. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fara a inventa butelia cu gaz respirabil si fuzeea desprinzatoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva Marketingului. Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de vara. De ce atâta neputinta, de ce aceasta închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinsi în prima propozitie, nimeni nu stie. Sunt doar banuieli. Si o cantitate impresionanta de romane si nuvelete si sloganuri. Sarmane înjghebari care reclama asistenta sociala, premii si editii de lux. Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activitatii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, asteptând sa intre în scena. Bineînteles ca lumea textelor musteste de critici gomosi, de analisti de situatie si de caz, de aspiranti la gloria literara, iluzorie. Ca arta da sens, e fals, ca literatura salveaza, e plin de ironie. Marketingul si-a luat precautii. Si-a inventat serii de detractori si de copiatori. Are el un plan ascuns. Imitam dupa modele încastrate în gene sau într-o matrice informationala invizibila, nebanuita. Ca universul ar fi asemenea unui navod, e posibil. Ca ar fi universuri de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduiosator. Ca ar fi spatiul de necuprins, mantie înstelata, e o metafora. Cine sa salveze Marketingul?! Poate ca e constient de singuratatea lui. Poate ca s-a înghesuit în el însusi si a schimbat propozitiile fundamentale. Poate ca înca nu s-a hotarât sa faca un miracol. Lucreaza doar cu zvonuri si cu trucuri ieftine. Marketingul, în textura lui, poate parea neserios, asta fiind diferenta. Alterata fiind propozitia lui, Marketingul pare a fi scris, pare a fi construit în chip pervers si magic. De aici încolo încep speculatiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul. Încep brandurile de toate felurile sa intre în scena spre a fi descifrate. Dar fiinta nu vrea schimbare de semne. Ea e limitata. Existenta ei în totalitate pare fara de sens. La ce bun? La ce i-ar fi trebuit Marketingului atâta amar de branduri?! Sa le aprecieze frumusetea, culoarea, ingeniozitatea?! O totalitate plictisita în întregul ei poate fi o catastrofa. O totalitate insurgenta produce cutremure si bulverseaza bursele. Incontrolabila, gigantica. Sau poate infima, ca o boare de primavara. Dat spre citire, Marketingul accepta o serie de pozitionari si chiar de atitudini. Spre oponenta, textul comercial în oglinda?! Ar fi de neiertat sa vorbim despre Antimarketing de vreme ce Marketingul este unul. Si nici aceasta propozitie nu pare a fi valabila de vreme ce Marketingul impune nemasura si nemasurarea ca nefiind cantitate. Marketingul pare a fi o calitate a Erei Complexitatii care este un atribut al Totalitatii Valurite si Valuritoare. Când cititorul de texte, arogant, vrea sa expliciteze întregul text, fie nuveleta sau roman, fie print sau videoclip, nimereste în desert. Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul sau, cititorul de texte nu admite oponenta. El detine secretul si directioneaza. Cu mâna întinsa spre apus sau spre rasarit, cititorul de texte cade în desuetudine pe masura ce textul se desfasoara. El nu admite imperfectiunea si striga aceasta în timp ce se scufund în istorie. Istoria nu pare a se sfârsi atâta vreme cât numarul critic si dimensiunea critica a fiintei umane guverneaza elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului. De temerea sa. Poate ca Marketingul este neutru, pe fond. Poate ca Marketingul nu exista ca stare. Atunci nu exista un text prestabilit. Nu exista nimic. Totul nu e decât o fulgeratie, iar Marketingul o aparenta. Pentru noi el pare însa pe deplin consistent, un drog. De la început si pâna la sfârsit încercam sa descifram. Lectura plictisita sau insurgenta. Asa par a fi lucrurile. În lipsa metodei si a enciclopediei, orice spirit apartinator textului fundamental poate oferi diverse interpretari, diverse solutii. Ele nu sunt utile Marketingului în nici un fel. Umplu doar singuratatea fiintei. Altminteri luat cu asalt de psihanalisti, de hermeneuti si argonauti. Singuratatea cititorului de texte comerciale este violentata fara odihna. Iar Marketingul îl amageste folosindu-l cu cinism, nemilos. Atribuindu-i acestea, încercam s-l personificam, sa-l decuantificam, s-l explicitam. În adevar însa, el se sustrage interpretarii. Nu putem decât sa dam solutii fictive unei probleme fictive. Asa cum reclama sau videoclipul nici nu imita realitatea, nici nu sunt depasite de aceasta. Aceste înjghebari de texte comerciale sunt simultane cu realitatea. Ele ne supravietuiesc, consumându-ne. Sunt ale textului fundamental care se hraneste cu noi, cu spuma universului de necuprins. Pâna la dezvaluire, esuam lamentabil producând reziduuri spre falsa noastra liniste. E indiscutabil ca un celalalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta si continuam sa luam lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenta noastra în vecinatatea textului comercial este de-a dreptul comica.

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Comentarii (2)  
Xena
Duminică, 9 Martie 2008, ora 16:09

Un text zemos cum numai Bufnila stie sa produca attt de entuziast si de profesionist.

Ioana Barbu
Marţi, 24 Aprilie 2007, ora 10:13

Ma intorci pe dos, Bufnila, ma faci sa ma gandesc la lucruri nebunesti, ma apuca ameteala. Tu nu esti un marketer obisnuit, esti un fel de magician. Nu cred ca gresesc.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online