evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Călătoria unui artist...  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Răspuns fără întrebare  -  Visătorul  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Cerc la persoana întâi  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Vizita  -  De profundis  -  Fugind pe cerc  -  Meduza (IX)  -  Piese de muzeu  -  Taina norilor  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Poporul perfect  -  Partida de bridge  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Dependent TV  -  Omul invizibil  -  Liniştea  -  Mr. Loverman  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Psihopatul  -  Eu, Singularul Absolut  -  Prima pagină  -  Poveste cu un cui  -  Imdiola  -  Puroi I  -  Meduza (XI)  -  Fiii lui Rawser  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Luminile oraşului XXVII  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Praf minune  -  Cărăușul  -  Drum bun  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  BO  -  Apocalipsa  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Luminile oraşului XXVIII  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Ultimul Paradis  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Luminile oraşului XXII  -  Vikingul


Despre Timp

Ionuţ Pepenar



Publicat Vineri, 25 Iulie 2003, ora 10:05

      Timpul e omogen, ceea ce-l dezomogenizeaza este subiectivitatea propriilor noastre perceptii si emotii; deja insa inceteaza a mai fi timpul cel originar, primordial, universal, ci unul pervertit, strecurat prin propriul ego, un timp individual.
     
      Despre plictisit se spune ca "isi omoara timpul"; gresit: el nu se afla in neant ci in plin timp coagulat, condensat de propria plictiseala. Cioran: "Timpul e uneori asa de apasator, c-ai vrea sa-ti spargi capul de el". Timpul e mai degraba in noi decat noi in el.
     
      "Avantajul neantului fata de eternitate este ca nu poate fi patat de timp. De aceea se asemuieste el zambetului melancolic".
     
      Plictisit de anostul neantului, Dumnezeu i-a dat timpul si asa s-a nascut eternitatea.
     
      Cu totii cadem in Timp: nici un moment al trecutului nu ne mai este accesibil; privit din acest punct de vedere Timpul este o boala: orice secunda in plus te aduce cu o secunda mai aproape de moarte. Fiecare secunda este esenta de eternitate; incremeneste-o si obtii neantul: paradoxala apropiere de ambele extreme. Fiecare individ isi traieste propria eternitate; moartea este cea care- l smulge din ea, reconvertind-o in neant, in absolut.
     
      Timpul este intim corelat cu sentimentul propriei noastre existente; paradoxul consta in imposibilitatea perceperii lui in mod direct. El nu mai este simtit nici macar din perspectiva scurgerii lui, singurele efecte vizibile fiind cele produse la nivelul spatiului. Timpul este schimbare. Nu se poate concepe evolutia unui obiect fara raportarea acestuia la un oarecare interval de timp. Timpul e mai coroziv decat orice pentru ca in timp s-au adunat toate materialele corozive ale Spatiului. Din acest punct de vedere Timpul este superior Spatiului: modificari oricat de importante ale celui din urma au efect nul asupra scurgerii secundelor.

© Copyright Ionuţ Pepenar


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online