evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Crist sideral  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Conştientizarea  -  Jocul Zeilor (II)  -  Veşnic orizont  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Depozit.02  -  Sfântul  -  Invizibilul  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Alfa si Omega. Moon  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Cosas de la vita  -  Pasomii  -  Copilul gheţii  -  Moştenire de familie  -  Valea blestemată  -  Fortul  -  De acum şi până-n noapte  -  Dona  -  Tahiji  -  Omu' nostru de "sus"  -  Fereastra din spate  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Penato e căutat de prieteni  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Cunoaştere  -  Atingeri sensibile  -  Ulysse şi Hector  -  Război total  -  Anul 10000  -  Renaşterea...  -  Fata morgana  -  Vrăjitorul  -  Jocul  -  Meduza (V)  -  Mamal - Oraşul  -  Luminile oraşului XI  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Pastel  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Arta fugii în cinci acte  -  Înălţarea  -  Meduza (VIII)  -  K  -  Strada inocenţilor  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Colecţionarul de îngeri  -  Flida Flado


Administratorul de hotel

Mircea Pricăjan



Publicat Sâmbătă, 29 Martie 2003, ora 10:05

      "Life isn't a support system for art. It's the other way around"

      "...without Constant Reader, you are just a voice quacking in the void".

     
STEPHEN KING - "On Writing"

     

      Asemenea limbii, si literatura este un fenomen viu. Întotdeauna a fost si va fi la fel atâta vreme cât va continua sa-si gaseasca îndeajuns de multi receptori sa mai poata fi considerata fenomen. Adeseori, ca ne place sau nu s-o recunoastem, directia în literatura este dictata de factori extra-literari; revenirea sau caderea în uitare a unui anumit tip de manifestare literara (poezie, proza " fictiva sau memorialistica " eseu, etc.) se produce ca urmare fireasca a influentei pe care societatea o exercita atât asupra scriitorului, cât si asupra cititorului. Lucrurile acestea sunt arhicunoscute " literatura perioadei comuniste mi se pare cât se poate de ilustrativa întru sustinerea acestei idei ", însa merita a fi repetate cu atât mai mult cu cât înca mai sunt persoane care cred ca pot influenta într-un fel sau altul miscarea aparent haotica a acestui fenomen.

      Un lucru trebuie înteles de catre toti teoreticienii fenomenului literar, si anume ca un atare fenomen n-ar exista fara cititorul de rând. Nimeni nu cred ca mai are naivitatea sa spuna ca exista cu adevarat ca scriitor în zilele noastre daca nu este citit. Au trecut vremurile în care cineva crea cu gândul la presupusa faima si întelegere ce aveau sa-i fie aduse de catre posteritate. Imaginea geniului neînteles si-a pierdut farmecul si, daca totusi ea mai circula astazi, nu poate fi decât semnul unei slabiciuni, a unei lipse a creatorului. Literatura fara public e moarta. Când scriu o povestire sau când lucrez la un roman nu pot sa nu ma gândesc la cel ce-mi va citi rândurile. Nu ar fi corect fata de mine sa fac altfel! Sigur, înainte de toate scriu pentru satisfactia mea, scriu ca sa ma cufund eu însumi în mirajul fictiunii, dar scriu si cu gândul ca, într-un final, va trebui sa poftesc si pe altii în lumea pe care am creat-o si, ca orice amfitrion orgolios, vreau ca lucrurile sa fie la locul lor, vreau ca temperatura si lumina sa se potriveasca spiritului locului, vreau ca invitatul meu sa: se simta bine... sa râda... sa plânga... sa ridice din sprâncene... sa tipe... sa se îngrozeasca, de ce nu? Simptomatic pentru proza româneasca de acum cred ca este tocmai aceasta indiferenta fata de vizitatorul ocazional. Înca mai functioneaza ideologia epatarii. Ca si când scopul meu suprem ca scriitor ar fi sa-l fac pe cel care-mi calca pragul sa mi se puna în genunchi si sa-mi bata matanii. Eu nu caut sa înalt catedrale. Îmi plac mai mult casele cu doua dormitoare, sufragerie, camera de oaspeti, bucatarie si bai curate, bine mirositoare, în care sa-ti vina bine sa umbli si-n ciorapi si chiloti daca asta-ti place. Fireste, nu garantez ca nu se afla nici o fantoma pe sub patul oaspetelui sau ca nici un spirit nelinistit nu bântuie mansarda... - însa acestea ies la iveala oricum de-abia dupa ce invitatul meu s-a obisnuit cu mine si a îmbracat capotul pe care i l-am împrumutat, adica atunci când se asteapta mai putin. Ce vreau sa spun e ca n-am întâlnit înca în literatura româna un scriitor caruia, vorba lui Holden Caulfield, sa-mi vina sa-i dau telefon si cu care sa ma pierd apoi în discutii despre muzica, de exemplu. Si, câta vreme senzatia aceasta va persista în mintea cititorului obisnuit, nu stiu daca putem vorbi despre o reabilitare a fictiunii. Poate despre o reabilitare a fictiunii în ochii criticii literare; nicidecum despre o reabilitare adevarata, vie, tipatoare.

      Spiritele "fine" mi-ar putea reprosa ca aduc aici elogiul literaturii facile. Nicidecum. O idee mai preconceputa ca aceasta nu cred sa existe. Ce sustin eu este ca literatura (cultura în general) trebuie sa vina catre cititor, si nu invers (vezi si primul citat din motto-ul articolului!). Atâta vreme cât vom astepta ca scriitorii sa fie descoperiti de catre cititori, nimic nu se va schimba. Potentialul cititor are acum atât de multe alte lucruri dintre care sa aleaga în afara de lectura, încât e o ipocrizie sa-l acuzi ca a preferat sa vada un film la o ora de maxima audienta decât sa-ti citeasca tie cartea pe care - presupunând ca a auzit de ea si s-a deranjat s-o si caute în librarii si, mai improbabil, a si cumparat-o - a început-o si l-a facut sa se simta ca o molie printre matasuri alese. Pentru ca acest ipotetic cititor sa te puna înaintea acelui la fel de ipotetic film, trebuie sa-i dai cel putin sentimentul ca, citindu-ti cartea, are de-a face cu un om interesant (voiam sa scriu normal, dar m-am razgândit; ar fi fost o ofensa prea mare adusa scriitorimii noastre, care este prin definitie exceptionala!).

      Spunem la început ca literatura este un fenomen viu. Daca va avea loc o revenire a fictiunii, aceasta se va produce doar prin intermediul cititorului ocazional. El e singurul care gusta literatura cât ea este înca vie, el o traieste, el o admira si el o curteaza cu inocenta. Pentru mine, parerea unui necunoscut, care-mi spune cel mult care pasaj din carte i-a placut si care nu (fara sa se lanseze, desigur, în explicatii si sugestii curajoase), valoreaza mai mult ca radiografia încetosata de subiectivismul cu pretentii a unui "cititor profesionist". Când aflu ca cineva a uitat pret de o jumatate de ora de orice problema cotidiana, fiindca citea o povestire de-a mea, simt ca scopul meu ca scriitor a fost atins. Nu pretind mai mult. În casa mea nu trebuie sa vii cu rugaciunile învatate pe de rost si nici nu e obligatoriu sa pleci cu sufletul purificat. Tot ce-mi doresc e ca vizitatorul sa mai treaca pe la mine când îsi gaseste din nou timp. Sunt un fel de administrator de hotel.

      Probabil ca fictiunea va fi complet reabilitata în România când si turismul va fi pus la punct. Adevarul e ca avem nevoie de hoteluri. Trebuie sa învatam sa-i primim pe vizitatori. Însa ceva îmi spune ca nu-i prea intereseaza catedralele noastre. Parca-i atrage mai mult mitul lui Dracula.

      Sau ma însel?

     

© Copyright Mircea Pricăjan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online