ânărul”, „săpunul lui Leopold Bloom”, „hai să furăm pepeni”.
de asemenea, cei prezenţi au apreciat răbdarea autoarei care a acordat zeci de autografe cu dedicaţie, găsind pentru fiecare dintre ei o apreciere şi un gând bun.
si eu m-am simţit onorata când nora iuga, pe o terasa la malul dunării mi-a scris… poate cea mai frumoasă dedicaţie pe care am primit-o, mulţumesc mult doamnă nora iuga!si-I mai multumesc pentru toate invataturile, despre ce inseamna sa fii puternic, sa te bucuri de tot, sa treci peste toate cu fruntea sus, ii multumesc pentru toate materialele si interviurile realizate impreuna.
au fost 4 zile de bucurie când nora ne-a povestit despre tinereţile ei, cum era elevă la sibiu la “ursuline”, apoi când i-a avut profesori pe g.călinescu şi tudor vianu în facultate - care îşi începeau prelegerile chiar de pe holul din faţa amfiteatrului, cum studenţii din acele vremuri iubeau literatura, iar la cursuri fiecare stătea ori în picioare, ori pe jos numai să-şi asculte maeştrii, despre prietenii literare, premii primite, dar şi dezamăgiri, cărţi scrise şi proiecte viitoare, cum asculta cursurile minunate ale lui g.calinescu – cum nu-si lasa maestrul studentii sa ia notite, iar cand vedea acest lucru se supara si uneori arunca cu creioane ascutite - despre ce inseamna sa iti iubesti marile valori, despre poetul george almosnino – soţul domniei sale şi despre fiul tiberiu almosnino (balerin si maestru de balet la o.n.b) – despre ce înseamnă să fii poet, prozator şi traducător al unor mari scriitori precum : Aglaja Veteranyi, Günter Grass, Herta Müller, Paul Celan, Friedgard Thoma, Christian Haller, Ernst Jünger, Elfriede Jelinek, Jan Koneffke, Joachim Wittstock, Ales Rasanau, Eginald Schlattner, Hans Joachim Schädlich, Rolf Bossert.
in interviurile pe care le-a acordat presei, in discutiile noastre, dar si in emisiunea pe care am realizat-o impreuna „dialogurile poetei angela baciu” a povestit despre germania, elveţia, despre bursa d.a.a.d, despre cum este privită literatura română în occident, despre... momentele de inspiraţie , despre viaţă, despre cum consideră domnia sa că cele două culturi vestică şi estică se completează...
ce pot sa spun? am fost fericiţi s-o vedem pe scriitoarea nora iuga la noi acasă, cu atât mai mult, aşa cum ne-a mărturisit: bunica din partea mamei era gălaţeancă, iar bunicul brăilean. şi-a dorit foarte mult să retrăiască atmosfera veche imaginată în mintea ei de copil, să se bucure de frumuseţile dunării. a văzut chiar şi... dunarea atat umflată(!)din cauza ploilor, oameni frumoşi, teiul înflorit, s-a plimbat pe strada „tecuci”, strazile cu tei din galaţi sau parcul cu ceas din brăila.
a povestit crâmpeie de viaţă, a vorbit despre perioada când a fost interzisă, cum a fost pe lista neagră a scriitorilor, cum a cunoscut germania recentă, dar şi cea de dinainte de război, cum viaţa ei e o continuă călătorie, despre noi provocări, despre „cvasiliteratură” în poezie, proză, despre iubire şi erotism. despre cum e să fii mereu îndrăgostit de frumuseţe, tinereţe, un copac, o floare, un vers, un cuvânt, despre eminescu şi blaga, despre gellu naum şi gherasim luca, dar despre ce n-a vorbit nora!
am inteles in aceste zile ca scriitoarea nora iuga trăieşte aşa cum scrie, cu forţă, cu încredere, iar poezia, pentru domnia sa se defineşte printr-un singur cuvânt: iubire.
în discutiile mele cu nora iuga mi-a mai povestit ce oameni minunaţi a cunoscut în această lume, ce locuri deosebite a văzut şi descris,cum erau scriitorii la 2 mai, despre virgil mazilescu si alti scriitori prieteni, a povestit cum, deasupra atlanticului a zburat peste un imens vulcan (crede domnia sa), aşa ca o pată mare neagră ieşită din valuri pe care apoi nu l-a găsit pe nici o hartă, povesteşte cu umor cum este chemată la multe festivaluri şi evenimente organizate de tineri cu toate că se apropie de frumoasa varstă de 80 (n.a. pe cuvânt, nu-ţi vine a crede).
îi mulţumesc scriitoarei nora iuga pentru faptul că a acceptat să viziteze locurile unde au trăit cândva bunicii şi străbunicii ei – locuri pe care le cunoştea atât de bine, cu străzi şi numere, dar...stupoare, pe care nu le-a văzut niciodată până acum, ele fiind... poveştile de seară auzite în familia sa, acum, pot spune, ca am intrat si eu in magia acestor povesti, mai ales ca undeva, chiar pe strada „stefan cel mare” unde locuiau in trecut cei din familia sa, m-am nascut si eu.
pentru marea fericire de a o asculta şi cunoaşte, în fiecare din paginile jurnalului meu voi scrie despre doamna nora iuga aşa cum o cunosc eu: un om de exceptie.
jurnalul meu nu se termina aici, el se va continua cu fiecare episod din viata norei, asa cum mi l-a povestit: cu patima, cu tinerete, cu aduceri aminte.
© Copyright Angela Baciu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|