evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Elegie pentru Jeromed  -  Curcubeul  -  O poveste de Crăciun  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Corespondenţă literară  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Eu, Singularul Absolut  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Luminile oraşului XIX  -  Poveste cu un zmeu  -  Printre oameni  -  Paradox  -  Aer  -  Tolaie  -  Câmpul de luptă  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Cojocul (Cujuh)  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Revederea de 20 de ani  -  Luminile oraşului  -  Elixirul vieţii  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Liber arbitru  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Război total  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Peştele albastru  -  Călătorii cu îngeri  -  Simbioza  -  Întâlnirea  -  Fiii lui Rawser  -  Hoţul de timp  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Talent  -  Experimentul  -  Groparii  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Corabia nebunilor  -  Pastel  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Nu este prima dată  -  Ciorna  -  Satiră robotică  -  Valoare reziduală  -  Visul demiurgului  -  Pierduţi în ceaţă  -  ROV-27  -  Drum fără întoarcere


Întreg

Întreg
  Dana Mîndru
Ancheta
Detenţie
O viaţă fără început şi fără sfârşit
varianta print

Dana Mîndru
www.acvaria.com



Publicat Miercuri, 5 Februarie 2003, ora 10:05

      Privirea i se impaienjenise de incordare. Fixa un punct pe perete ca un animal la panda. Adulmeca in aer mireasma umbrei ce avea sa-i rasara profilata pe zidul dinaintea-i. Nici macar nu isi cobora pleoapele pentru o clipita, de teama sa nu piarda momentul aparitiei. Nu avea timp nici sa-si aminteasca ce anume astepta: umbra sau femeia? El pandea si starea aceea de tensiune maxima ii declansa trairi incredibile pe care le savura beat de satisfactie. Starea continua de incertitudine, permanentul "vine - nu vine?" care ii picura in suflet otravuri sfasietoare, momente cand incerca sa si-o imagineze mai clara, mai misterioasa, mai intunecata decat oricand.

     

      "Macar de-as sti cum arati, comoara mea. ", se plangea el ascuns in pragul serii in adapostul ce-l facea nevazut. "Nu stiu nimic de tine, nu stiu decat intunericul fapturii tale acoperind pentru o clipa ecranul mintii mele in asteptare."

     

      Prima oara o zarise in noaptea de Craciun. Se opri naucit urmarindu-i curgerea peste albul zidului. Felinarul aprins ii prelungea umbra pe perete, conturandu-i silueta fantastica, rupta parca din inchipuiri. Pasul usor, calcat cu atentie peste zapada, marginea paltonului fluturand pe deasupra troienelor, unduind peste netezimea zidului. Perfectiunea intruchipata in intunericul umbrei sale! Ramase hipnotizat cu ochii fixati pe zidul pe care, pana acum cateva clipe, plutise Ea, topind neaua de sub talpile sale. De atunci, o astepta in fiecare seara in locul ascuns de unde ii putea urmari lacom fiecare tresarire a pasului. De fiecare data, observa o linie noua, un contur neasteptat, un gest surpriza, pe care le devora in taina, cu ochii larg deschisi pentru a nu pierde nici o secventa a filmului ce i se proiecta pe panza alba a zidului. Nu-l interesa nimic altceva din fiinta aceea, decat umbra ce se nastea la capatul din dreapta al zidului si se stingea la capatul din stanga, unde cotea pe o alta straduta. Doar douazeci de pasi, timp in care cerceta infierbantat fiece miscare a trupului, inregistrand-o cu strictete pe retina, compunandu-i din sute de elemente furate in fuga silueta perfecta.

     

      O alta noapte incepea si, prin nari, ii trecea parfumul ei agatat undeva in atmosfera, poate chiar impregnat in tencuiala zidului. Trupuri straine traversand dreptunghiul de beton. Oboseala din ochi se facea simtita dupa nopti intregi de panda. Dar merita, atata timp cat fiecare aparitie adauga o noutate la colectia de imagini si senzatii. Ce linie stranie avea sa descopere in aceasta noapte? Ce unduire secreta a trupului? Ce fluturare surprinzatoare a parului?

     

      Cunostea forma zidului din fata: fiece iesitura anormala, fiece adancitura sapata de timp. Dreptunghiular si alb ca orice zid de pretutindeni. Prin locurile crapate, razbatea cenusiul betonului; ici-colo, iscalituri si inscriptii obscene, cuvinte labartate pe verticala, cercuri strambe, culori sterse de ploaie. Alb, orbitor de alb, dar patat cu cuvinte murdare. "Ce pacat ca Ea apare intr-un asemenea cadru". Isi alunga din minte literele scrijelite haotic, pentru a nu intina cumva aparitia sa diafana.

     

      Rasuflarea i se taie, ramanand cu aerul blocat undeva in gat. Sunetul cunoscut al apropierii sale. Prima farama a umbrei se profila cand varful pantofului patrunse in raza felinarului. Al doilea pantof odata intrat pe ecran alcatui silueta perfecta a adoratei sale. Mai erau trei, doi, un pas pana la capatul zidului. Pieri. Zidul ramase gol, ca inainte. Pasi grabit pana atinse cu palmele zidul. Nici o alta senzatie nu era mai fascinanta decat atingerea suprafetei peste care plutise Ea. Ii mangaie formele ce i se proiectau inca in fata ochilor. Isi apasa buzele pe tencuiala alba, sorbind dinauntrul sau amintirea trecerii, parfumul negurii sale plutind inca pe netezimea zidului.

     

      Nici o umbra nu se profila pe foaia alba a peretelui. Nici macar umbra lui! Trupul lui fara umbra isi gasise perechea. Fara umbra, se simtea ciung, fara o jumatate de trup. Ii lipsea acel alter ego ce te urmareste permanent, mutandu-si mereu directia din fata in spate, de dimineata pana seara. Cercetase o viata intreaga minunea umbrelor din jurul sau, profilate pe ziduri sau pe pamant, si nimic nu i se parea mai misterios ca umbra. El nu o avea si simtea ca singura copie perfecta a fiintei sale ii fusese furata din nastere, la fel cum unii se nasc fara lumina ochilor. Fusese privat de ceva ce apartinea tuturor celorlalti, dar nu si lui. Se simtea o creatura imperfecta.

     

      Acum, in imbratisarea stransa cu zidul, complicele sau din fiecare seara, se simtea intreg, ca si cum isi regasise jumatatea lipsa. Gusta din plin fericirea reintregirii, miracolul de a avea, chiar si imprumutata, o umbra numai a lui, a carei amprenta inca odihnea proiectata pe zid si in inchipuirile sale.

     

      Ea. disparuse demult. Doi straini trecura tacuti pe langa el, fara sa-l observe. Fara umbra, era ca si invizibil, tot una cu peretele. De fapt, era chiar o parte din zid. Umbrele trecatorilor se prelinsera peste el si peste zid deopotriva, lovindu-l cu intunecimea lor de o clipa. Ii displacu senzatia rece a umbrelor lor. Nu avea nimic din perfectiunea Ei.

     

      Se retrase in adapost. Nu adormi. Visul putea sa continue si cu ochii deschisi. Ramase la panda, cu toate simturile incordate. Filmul trecerii sale se derula la nesfarsit, iar si iar, prin fata ochilor sai, tremurand de incantare, inventariind minutios intreaga colectie de imagini intunecate.

     

      "Oh, cat esti de perfecta! Si, prin tine, cat sunt de perfect!"

     

© Copyright Dana Mîndru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online