evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Iza  -  Primăvara nucleară  -  Rochia străvezie  -  Meduza (III)  -  Extratereştrii alienaţi  -  Planeta Fantomă  -  Drumul spre (II)  -  Depozit.02  -  Piatra  -  Oglinda  -  Enigma de cristal  -  Dincolo de ceţuri  -  Drum bun  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Macii  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Valoare reziduală  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Pescăruşul  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Echilibrul  -  Omega  -  Taina norilor  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Ea, eu şi ei  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Simbioza  -  Ultima frontieră  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Supravieţuitorul  -  Panica  -  Călătorii cu îngeri  -  Mesajul  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Ambiguitate clinică  -  Mărturisirea lui Abel  -  Universul lent  -  Colecţionarul  -  Inelele lui Saturn  -  ªi atunci...  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Secretul  -  Delir  -  Nick  -  10 minute pâna la explozie  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei


Primăvara nucleară

Primăvara nucleară
  Lucian Merişca
Un viol ratat (Din neant)
Pendulul municipal. "La dolce vita"
Tocăniţa de ciuperci
K
varianta print

Lucian Merişca



Publicat Vineri, 7 Februarie 2003, ora 10:05

       Zapada era tot mai moale si, într-o zi cu vînt, începu sa se topeasca... Apa picura din stresini si se aduna în balti pe lînga peretii caselor.
      Fusese o iarna lunga, mai grea si mai lunga ca niciodata, iar zapada cazuta se ridica cam de un stat de om.
      Baga mîna în omat si lua un pumn de cristale mari, sferice si sticloase. Strînse pumnul si apa rece siroi pe dosul mîinii, înghetîndu-i-o.
      Pe douazeci si opt martie iesi soarele. Cerul era albastru, asa cum uitase ca poate fi. Printre insulele de zapada, situate de pe dealuri, se scurgeau fire de apa. Pîrîiasele se umflasera si curgeau grabite si mîloase, la vale.
      Trecu martie si se facu caldut. Baltile nu mai înghetau noaptea. Afara, pe dealuri, pîna departe, ar fi trebuit sa apara covorul proaspat al ierbii. Dar pamîntul ramînea negru si îmbibat cu apa. Altadata, iarba verde aparea de cu iarna, pe sub zapada. Acum, însa se amestecase cu noroiul si parea putreda.
      În mai, pamîntul se uscase de tot. La sfîrsitul lunii ploua, apoi iesi soarele, dar iarba nu rasari...
      Întinse mîna si pipai, cu durere, creanga unei tufe: era neteda si lucioasa, fara muguri...
      Sosi iunie: copacii adastau cenusii si uscati.
      În iulie si august venira furtunile de vara, iar arborii batrîni si gaunosi se prabusira. Pamîntul continua sa ramîna negru, iar din arbori cazura si ultimele frunze, cele ce ramasesera agatate pe crengi de anul trecut. Nimic nu înverzi, nu iesi nici o floare, nici un fir de iarba.
      În septembrie, nu se întîmpla nimic. Si nici în octombrie. Numai din cînd în cînd apareau valuri mari, trecatoare, de ceata. Însa, la începutul lui noiembrie, începu sa ninga. Apoi veni viscolul, pamîntul negru si înghetat se acoperi curînd cu o saltea alba, de zapada.
      Atunci, fu din nou frumos...
     

© Copyright Lucian Merişca

































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online