evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
De aici, de sus...  -  Text experimental  -  Joia neagră  -  Luminile oraşului VII  -  Fabrica de vise  -  Andru  -  Experienţă pecuniară  -  BO  -  Planeta Fantomă  -  Luminile oraşului XXII  -  Aici şi acum  -  Puroi I  -  Obsesia  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Interferenţe  -  Striptease  -  Trenul  -  Înălţarea  -  În umbra deasă a realităţii  -  Jurământul  -  Misiunea  -  Cioara  -  Peştera II  -  Omul cu păsări  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Sub nori  -  Întunericul vieţii  -  Fragile  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Eu şi Cu Mine  -  Luminile oraşului XXVI  -  Somnul uitării  -  Asaltul  -  Kamikaze  -  Tranzit  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Nyprus  -  Gondolierul  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Uitare  -  Vikingul  -  Nu deschideţi uşa  -  Războiul  -  Babylon Five: Mercenarii  -  În tren  -  Ignis  -  Dona


Luminile oraşului XXX

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 8 Octombrie 2006, ora 10:02

      In fata maghernitei de tabla TJ tragea din tigara de opium. Thari se amuza. TJ nu mai fumese de multisor asa ceva si deja starea de euforie il cuprinsese.

      Thari zambea mereu ca un copil de gradinita. Nu isi mai amintea de cand nu mai rasese. TJ gasise un paradis al rablelor acolo. Erau acolo piese si pentru Chargerul lor antic, cu care nu prea mai circulau, deoarece batea la ochi rau, era o masina deja de colectie. TJ o restaurase si deja avea un cumparator pentru ea la 85.000 de dolari. Pusese ochii pe o mica Toyota Kittyhawk cu motor boxer de 1,6 turbo care scotea aproape 300 de cai si avea doar 700 de kilograme. Era o masina destul de economica si cu personalitate pe care TJ o gasise cu doar 30.000 de dolari la cumparatorul Chargerului, si pe care o lua la schimb plus diferenta de bani.

     

      TJ fusese si mai induiosat de povestea fetei. Insa mai multe nu putuse afla. Thari nu stia ce era, de unde venea, ce fusese inainte. Viata ei incepuse cu 18 saptamani inainte in cimitirul de masini. Restul erau amintiri neclare, ca si numele Thari. TJ isi povestise toata viata. Ii era usor sa vorbeasca in fata ei.

     

      Se uita la ceas. Trecusera trei ore iar Samanthe era sigur ingrijorata. TJ se hotara sa plece. Sam nu avea nici o veste de la el Thari ii interzisese comunicatiile.

      Ramasera sa se intalneasca peste patru zile in acelasi loc toti trei, iar TJ pleca. Lua placutele de inmatriculare de pe Renault si pleca sa caute alta masina. Gasi una acelasi model, instare parca mai buna totusi. Monta numerele de inmatriculare si porni cu ea.

     

      Iesi din cimitirul de masini si o suna pe Samantha.

      - Unde naiba umbli? se auzi vocea ei agitata.

      - Am gasit ce am cautat. Ma intorc, raporta el scurt. A trebuit sa schimb masina. Aia s-a rupt.

      - Aia s-a rupt? o umfla rasul. El alesese modelul, ea sugerase un Fiat italian.

      - Aia s-a rupt...

      - Pai ziceai ca se numeste Logan si nimeni nu fuge ca Logan.

      - Pai a fugit pana unde trebuia. Am ajuns cu ea la cimitirul de masini, rase TJ.

     

     

     



     

     

      TJ isi dadu drumul in jos cu toata viteza, atata cat putea suporta caldura degajata de frecarea franghiei textile cu manusile sale. Reusi sa blocheze scripetele la etajul 34. Era multumit insa se grabea.

      - Hei, ce ai luat-o asa repede? intreba Sam cam sictirita. Credeam ca iti iau foc palmele.

      - Trebuie sa ma duc la baie, sopti el furios.

      - Pe bune? izbucni ea in ras. Coboram o cladire de 70 de etaje si tu te gandesti la nevoile tale?

      - Ce dracu vrei sa fac pe mine in echipament?

      - Trebuia sa te gandesti si tu un pic inainte.

      - La naiba, de unde dracu era sa stiu?

      - Pai sa vedem. E acuma ora... 2:18 AM. Incepand cu ora 20 ai mancat spaghetti, apoi un hot-dog, cartofi prajiti, pe urma inghetata cam un kil, pepene, ai baut bere si vin. Cam ce credeai ca o se intample?

      - La naiba, e meniul meu obisnuit. La cata apa am inghitit azi cand m-a lovit placa in cap... Mi-era foame si mi s-a facut sete acuma.

      - Ai facut pipi de 20 de ori pana acuma.

      - Pai si asta fac.

      - Poti sa-i dai drumul de la etajul 34. ma intorc cu spatele, chicoti ea.

      - Ba nu, o sa fac in cladire.

      - Vrei sa te duci la toaleta la Ebonics? Esti nebun, izbucni ea in ras. Acolo este securitatea mai mare ca la o banca.

      - Chiar si la toaleta?

      - Normal. In ultimii ani securitatea toaletelor a devenit o prioritate. Merge pas in pas cu confortul.

      - Si ce o sa fac? Fac pe jos prin birou?

      - A, in nici un caz. Ar preleva probe si ne-ar gasi dupa ADN. Poti pune o punga si iei rahatul cu tine acasa dupa ce terminam, o cuprinse pe ea un alt acces de ras.

      - Ei mai taci si tu din gura, o impinse el dandu-i balans pe franhie.

      - Mergi 10 etaje mai sus, e o firma de contabilitate, spuse ea razand, balansandu-se pe langa el intocmai ca un copil intr-un leagan.

      - Ba o sa ma duc 10 etaje mai jos la biroul de avocatura. E mai usor sa cobor si urc pe urma cand am scapat de probleme.

      - Prea bine, pana atuncea eu ma mai dau pe franghie, zise ea. Propti piciorul pe zid si dadu o miscare de rotatie care o pocni cu spatele de cladire. Nu se putea opri din ras.

      - Hei, macar tu patrunde inauntru cat sint eu la baie, facu el cu un geamat. Omu sufera si ea se bucura, bodogani el coborand. Chicotul ei se auzea in casti.

      - Nu uita sa tragi apa, ii ura ea. Distractie placuta.

      Samantha gasi repede senzorul de presiune. Era unul singur, precautiile luate nu erau mari, era totusi etajul 34. Cine se gandea ca vor veni doi spargatori din aer? TJ si Sam venisera cu micile motoparapante si aterizasera drept pe cladire. Micile motoare electrice nu se auzeau mai deloc. Bateriile fusesera luate la limita pentru a avea greutate cat mai mica si planasera cat putusera de mult. TJ era sa faca pe el in seleta. Il apucase o diaree groaznica. Pe drum nu gasisera nici macar o farmacie deschisa, asa ca cumparase o punga de cafea boabe si mestecase la ele pana ii venise rau.

      Samantha patrunse inauntru. Nimerise bine, era unul din birourile tehnice. Lua loc la unul din ele. Computerul era pornit, statea in standby. Pe indelete baga discul optic in drive si incepu sa se plimbe prin retea. Mai verifica o data parolele. Pe cateva le tinea minte. Cu doua zile in urma reusise performanta de a imbata pe unul din analistii de sistem de la Ebonics. Era un pustan arogant care cazuse lat cand TJ ii facuse injectia in brat. Se oferise galant sa o conduca pana acasa pe Samantha. TJ ii injectase apoi unul din serurile pe care le preparase ajutat de Sam, insa nu mersese, asa ca s-au prapadit de ras timp de o jumatate de ora pe faleza incercand cinci tipuri de seruri pe tipul ala. TJ il gasise scarbos si testase totul pe el cu mare bucurie. Pana la urma au reusit sa scoata de la el codurile. Apoi TJ ii dadu antidotul, ii injecta alcool si il dadu in grija unei prostituate de pe Seventh Street. Probabil ca tipul avusese o noapte plina. Isi gasisera bine omul, era un adevarat petrecaret, si se considera irezistibil.

      - Gata? TJ isi freca bucuros mainile. Totul e ok, zambi el. Cafeaua aia a ajutat mult. Au avocatii astia niste toalete grozave. Cum merge treaba?

      - Merge bine. Am facut treaba buna cu tipul ala.

      - Dar s-a cam dat la tine.

      - Daaa, era irezistibil. Daca incerca sa-mi puna mana pe picioare si a doua oara cred ca ratam misiunea asta. Noroc ca am dat de inteles ca sint categorica, zambi ea cu fata luminata.

      - Pe mine ma lasi sa-ti pun mana pe picioare? se apropie el de ea.

      - Da, daca verifici camera cealalta. Aproape am terminat aici. Samantha mai verifica o data. Se ridica in picioare. Trebuiau sa ocoleasca firewallul, asta insamnand sa gaseasca alt terminal. Urat era ca trebuiau sa mearga in coltul de NV al cladirii.

      - Liber, facu TJ. Nu e nimeni. Unde sint picioarele tale? isi aminti el razand.

      - La locul lor, insa deocamdata cred ca o sa le folosesc la alergat, rase ea. Dupa asta daca esti cuminte poate cine stie...

      - Dupa dumneavoastra, ranji el si facu o plecaciune.

      Ocolira pe culoar si se invartira d edoua ori pana gasira ce cautau. Era un laborator experimental. Gasira o camera etansa, un panou de sticla ranforsata si diverse parti componente mecanice. TJ trase un ochi si dupa usa metalica, prin camera video. Erau alte componente de robotica, insa si o cantitate impresionanta de proiectile. Samantha trecu la tastatura unui computer iar TJ baga decodorul electronic. Zambi multumit si pasi inauntru. Era o camera etansa. Remarca componentele metalice si buteliile de protoxid. Usa din spatele lui se inchise. TJ se intoarse. Silueta mica din spatele lui tinea indreptata spre el o arma HK.

      - Lasa arma jos Thari. Arata buteliile de protoxid. Thari lasa arma jos. Si inainta doi pasi spre el. TJ avu un fel de revelatie si intelese. Pentru Thari el inca era intrusul. Simti o greata in stomac. Un pic de frica. Reusise sa inteleaga un pic cum gandea ea. Stia ca decizia ei era sumbra. Lovi primul. Thari devie scurt lovitura si ataca cu un pumn in figura protejata de casca. Erau echipati complet, iar loviturile nu se simteau asa tare ca si cum ar fi fost in tinuta de strada. Insa un pumn in cap sau un picior in stomac tot se simteau binisor. TJ fu proiectat jos si se ridica repede, tocmai la timp ca sa se intalneasca cu piciorul lansat la fix in plexul lui. Fu proiectat in perete.

      Pe ecranele monitorului Sam urmarea cu sufletul la gura lupta. Decodorui isi facea treaba mult prea incet. Nu ma avea rabdare sa intre inauntru. In camera etansa era aproape un macel. Mica silueta lovea mereu la fix. TJ reusi o lovitura de picior in cap. SI se repezi catre Thari. Thari il secera si amandoi se ridicara in acelasi timp. Fata incepu prima.

      I se parea ca trecusera ore. Urechea stanga ii tiuia de la o lovitura primita. Piciorul stang era lovit rau deasupra genunchiului. Incepea sa-l doara rau. Thari nu parea afectata. Se intreba cu cat succes reusise el sa riposteze. O noua lovitura de picior il proiecta in perete. O simtise pana in coloana vertebrala. Prin geamul blindat vazu pe Samantha disperata agitandu-se. Frica il apuca in ghearele sale. Adopta o pozitie defensiva, pana cand Sam va reusi sa patrunda in incapere. Primi o lovitura in umar si riposta si el cu un picior in plin stomac care o indeparta pe Thari cativa metri. Thari se repezi din nou.

      Era stupid, gandi el. O viata atat de ciudata dar frumoasa. Atatia prieteni disparuti. Isi aminti de mahalalele din Rio, de jungla amazoniana, de ranile infectate, de napalmul aruncat, de lacul arzand, de ispravile din LA, de mica Toyota distrusa, de Chris, isi aminti ca era detectiv particular si ca o lasase cam moale cu antrenamentul. Isi aminti de Springer si Trisha, singurii lor concurenti traditionali. Apoi ii revenira in memorie bataile de la Rio, bataile primite de la cei mai mari ca el, educatia strazii, sala de box si capoeira. Simti o moleseala placuta. Ceva se revolta in el insa fu doar o clipa. Simti o bucurie intensa fara sa stie de ce. Vag simti o lovitura drept pe genunchiul stang care il arse si il trezi parca la realitate. Parca acum isi reaminti de Thari. Constata la fata lovea bine. Vazu piciorul ei cum se duse pe sub bratele lui, in coaste, parca cu incetinitorul. Brusc isi facu vant in fata si lovi cu piciorul in stomacul fetei. Repeta lovitura cu toate puterile si Thari zbura inapoi. O apuca de umeri si lovi cu genunchiul, dadu lovitura dupa loviotura, apoi lovi cu pumnul de sus in silueta mica. Lovea cu dusmanie, cu rautate. O apuca pe Thari de gulerul combinezonului si facu o miscare circulara din tot corpul. Fata zbura peste buteliile de protoxid si se lovi destul de rau se scula si in cateva fractiuni de secunda veni spre el. Lovi cu piciorul in stomacul lui TJ, intocmai cum lovise si el inainte. Fara sa se apere el repeta miscarea. Simti lovitura in stomac. In fata lui Thari se ghemui si cazu jos.

      TJ se sprijini de perete. Nu isi scoase casca. Dadu drumul la mai mult oxigen si isi mai reveni un pic. Deschise usa etansa. Samantha navali inauntru.

      - Sa mergem, facu ea. Repede.

      - Ai luat planurile?

      - Sa le ia dracu de planuri. S-a dat alarma acum jumatate de secunda. Misca-te o data.

      - Stai. TJ isi stapani greata. Hai sa mergem. O trase pe Thari dupa el.

      - Ce faci? Las-o naibii acolo.

      - Nu. O luam cu noi.

      - A vrut sa te omoare, a vrut sa ne omoare pe amandoi. Esti nebun?

      - Nu. N-o putem lasa aici.

      TJ o trase dupa el si se repezi la cablul rezistent.

      - Stai TJ. O car eu. Tu de-abia te misti.

      - Sa anu o lasi sa cada auzi?

      - Nu o las sa cada. Promit. Urca acuma.

      Ajunsera sus fara incidente. Politia inca nu aparuse, iar paza incepuse sa scotoceasca prin camerele de jos. Sam o arunca pe Thari in parapanta sa. Verifica acumulatorii si mai arunca jos trei sferturi din ei. Oricum, isi facu ea calculul, nu vom putea zbura mult. Trebuie doar s-o stergem de-aici. Thari incepu sa se miste.

      TJ decola primul iar Sam il urma imediat.

      - Hei incotro? il interpela ea in casti?

      - Am o idee, facu el. Vom merge la ea.

      - La ea? Ai inebunit?

      - Ai vreo idee mai buna tu? Sint cativa kilometri doar si nimeni nu ne va cauta acolo.

     

      ...........................................

     

      Samantha ii dadu lui Thari un branci rautacios in fotoliu. Isi scoase casca si arma. TJ facu la fel. Incaperea cea mica era totusi intr-o stare mai curata decat inainte. Thari isi scoase casca. Parul scurt si blond aparu. Ochii ii erau tulburi inca.

      - Samantha? intreba ea.

      - De unde naiba stii cum ma cheama? intreba ea uimita?

      - Nu stiu. Tu esti Samantha nu?

      - I-am spus eu cum te cheama, facu TJ.

      - Da, dar te-am mai vazut, dadu ea din umeri.

      - Unde? intreba Samantha.

      - Nu stiu. Erai altfel. Erai mai.. mare, mai grasa, insa mai tanara. Dar parul si ochii tai sint aceiasi. Nasul, urechile. Esti Samantha.

      - Despre ce vorbesti?

      - Nu stiu, nu imi amintesc si nici nu vreau. Vreau doar sa dorm. De ce nu m-ai terminat? intreba ea pe TJ.

      - Nu stu si nici n-am chef sa analizez. Acuma taci. Am ratat o misiune.

     

     

     

      TJ constata incantat ca ranile i se vindecau repede. De-abia trecusera doua zile, timp in care nu prea iesise din casa. Reusise sa-si pacaleasca cunostintele ca erau rani in urma cazaturi pe bicicleta. Usa de la intrare scartai usor. Trebuia sa o unga insa mereu amana asta. Treaba e ca ii placea scartaitul usii aleia.

      - Gata, facu Samantha. Am mutat-o pe amica noastra comuna in fostul nostru apartament, al meu si al lui Lucas. Uite ce chestie. Noi am cautat atuncea ceva timp sa gasim ceva bun, iar ea a avut noroc chior cu apartamentul gol. Bani nu are. Nu are nimic. Avea la junkyardul armament de ultima generatie. I-am luat o masina, un Nissan Electra amarat si i l-am pus in garaj ca acoperire, garajul are jos un minidepozit, unde am camuflat artileria. Am pus o incuietoare electronica ce da alarma imediat. Nu e mult, cam cat avem si noi, iar provenienta este HK. Treaba este mai ciudata cu uniforma de lupta, mi-a aratat cateva facilitati ale ei. Cam ca armamentul nostru in mare. Dar stii de cine e fabricat? N-ai sa ghicesti. HK si Ebonics. E tare ciudat, nu-si aminteste nimic despre nimic, are doar amintiri scurte. Insa incepe sa-mi fie mila de ea. Si pare o fata de treaba. Tare de treaba. Iar amnezia asta a ei e pe bune, in mod sigur.

      - Da. Oare ce legatura are cu Ebonics? Incep sa se lege anumite chestii.

      - Ce chestii?

      - De fapt nici una. Poate insa vom avea ocazia sa aflam. Peste doua zile distinsul tau tata si profesor Carrington se va gasi intr-o locatie discreta, un mic depozit de pe Harbour Lane. Se pare ca face o mica sedinta de recrutare de personal. Ceva discret dar nu nemaipomenit de secretos. Insa am putea trage si noi cu urechea, nu crezi?

      - De ce nu? Cu ocazia asta imi revad si eu tatal. Nu stiu daca va fi prea placut, se intuneca ea la fata.

     

     

     

      - Hm, nu prea avem mare vizibilitate, facu TJ. Profesorul Carrington tocmai facea onorurile. Cei doi tineri pareau croiti dupa acelasi tipic. Savantul indevenire, cu ochelari. Langa ei era un al treilea tanar, imbracat in costum, prototipul tanaruluiom de afaceri.

      - E Deke Bell, facu Samantha. Niciodata nu mi-a placut gagiul, un tip arogant. De fapt o data imi placea de el destul de mult dar intotdeauna m-a tratat politicos, doar era subordonatul tatalui meu. Cred ca facusem la un moment dat o pasiune pentru el.

      - Sigur grasuto? ranji TJ. Nu mai e cazul acuma.

      - Ei, eu am multe pentru care iti multumesc TJ.

      - Vad ca vorbesti si tu o data serios, rase el. Cam slabuta securitatea.

      - Cam slabuta, avand in vedere faptul ca Bell este cam paranoic cand vine vorba de securitate.

      - Poate ar fi trebuit sa ne luam mai multe precautiuni de securitate, nu crezi?

      - Incep sa cred ca da... facu Samantha.

      - Ar fi fost bine sa luati masuri mai buna, se auzi o voce in spatele lor, pe cladire. Nu va miscati, natarailor. Hai, usor, fata la mine si luati-va labele de pe arme.

      Cei doi se intoarsera incet, fara sa miste un milimetru. In spatele lor, doua siluete camuflate metamorfic ii asteptau. Alte doua siluete erau in pozitie mai jos. TJ se injura in gand. Echipa de soc a Ebonics. Se gandi ca au cazut ca fraierii in cusca.

      - Usor pe acolo, ii arata o silueta. Scarile alea.

      TJ si Sam se supsera. La capatul scarii ii asteptau inc doua siluete. Coborara inca o serie de trepte si se trezira in camera luminata, alaturi de Carrington si cei trei.

      - Ti-am zis profesore, facu Deke Bell. Niciodata nu strica securitatea. Voi astia patru, arata el spre doua siluete. Asigurati perimetrul sa nu vina si alti musafiri nepoftiti. Noi o sa-i interogam pe astia doi. Iar voi, arata el amenintator spre cei doi tineri ochelaristi, va puteti considera angajati, felicitari. Alta alternativa nu aveti, ranji el.

      Unul din cei doi scheuna usor. Deja facusera pe ei.

      TJ calcula riscurile. Armele lor zaceau pe una din mese, iar tipii in costume metamorfice erau complet echipati. Nu aveau ce sa faca.

      - Hm, armele nu sint produse de noi, facu Bell. Seamana cu cele produse de Urban Warrior.

      - Cred ca avem aici un model japonez. Insa nu ma dumiresc cne sint astia doi. Cea mica este o tipa, dupa cum se misca.

      - Nu vreti sa va dati voi castile jos? intreba bland Deke.

      TJ si Samantha ramasera tacuti. Deke facu un semn iar unul din soldati pasi spre TJ. Strabatu uniforma cu privirea si trase micul arici de pe umarul stang.

      - La naiba, steagul Braziliei, facu el incredul.

      - Esti nebun, nu se poate. Deke se apropie de cei doi. Facu un pas prea mult. Samantha actiona. Brusc, insa nu atat cat trebuie. Antrenamentul ei nu era desavarsit si nu apuca sa-si termine miscarea. Il apuca de gat pe Bell insa unul din proiectilele trase cu precizie o izbi in umar si trecu prin blindaj. Sam fu aruncata spre perete intr-o pirueta. TJ lovi brusc, insa cel atacat numai era acolo. Tipii isi cunosteau meseria, gandi el cand un pat de arma il lovi direct in cap proiectandu-l langa Sam. Totusi cei doi nu primisera acordul sa omoare.

      - Nu mai trageti, ordona Carrington. Trebuie sa aflam cine sint astia, facu el. Castile jos, scrisni el.

      Cei doi se facura ca nu aud. Carrington facu un semn. Unul din soldati trase drept in genunchiul Samanthei, care urla de durere. TJ isi scoase casca repede.

      - Arunc-o incoace, facu Carrington. TJ se executa. Scoatei si casca fetei. Daca nu urmatoarea lovitura va fi drept in cap si nu cred ca o casca rezista la o arma Heckler Koch Selena.

      - Ei profesore, chiar asa te deranjeaza vizita familiei? se auzi o voce rece din celalalt capat al incaperii. Cu totii se intoarsera. Cel care trasese rafala detecta silueta de langa zid si ridica arma. Nu avu nici o sansa. Glontele il nimeri drept in cap si cazu jos. Se pare ca casca nu rezista la impactul cu un HK Selena nu profesore? Tu, arma jos, facu semn celuilalt soldat, care se uita spre Carrington. Insa nu de acolo venea aprobarea. Rafala trasa ii trecu prin ambele rotule si fu aruncat jos ca o papusa dezarticulata. Mica silueta se trase de langa peretele puternic luminat si acum putea fi vazuta bine. Se apropie cu pasi de felina de cel intins pe jos si suta arma.

      - Profesore Carrington, facu Thari dupa ce il arunca si pe al doilea soldat spre perete, tocmai ai impuscat-o pe sora mea. Cred ca a fost o idee proasta sa-ti impusti fiica, zau asa, familia nu apreciaza asta, sa stii.

      - Thari? se intoarse spre Samantha. De unde...

      - Cred ca privesti in directia care nu trebuie dragul meu, facu rece silueta. Ai impuscat-o pe cealalta fiica, Samantha. Eu sunt Thari. Scoase casca si parul blond scurt aparu. Samantha isi dadu si ea casca jos blestemand. Incerca sa se ridice in picioare dar nu reusi. TJ o sprijini. Ceilalti trei ramasera interzisi. Bell se misca un pic.

      - Deke, nu te gandi, retardat tampit. Gandeste-te ca totusi mai ai cateva minute de trait, asa ca gandeste-te la lucruri frumoase. Cei patru de afara sunt acuma dezafectati, ca sa zic asa, rase ea.

      TJ clipi de cateva ori. Se uita la Samantha, apoi la Thari. Lua de jos pistolul HK care scapse unuia nintra militari. Se uita la el, dadu din umeri, il ridica si il impusca pe Deke Bell drept in cap.

      - De ce dracu ai facut asta, raze Thari.

      - Pai m-am gandit sa am si eu o contributie la petrecerea asta, zise TJ dezorientat. Nu-mi place mutra astuia. Grozava familie aveti voi doua.

      - Da, stiu, facu Thari. Ce pacat ca se imputineaza.

      - Ce vrei sa spui? sari Samantha.

      - Hei, acuma ii iei tu apararea, facu Thari. Am banuit intotdeauna ca esti sora mea, Carrington avea mereu poza ta pe desktop, tare se mandrea cu tine. Insa tinea si la mine la fel de tare. In plus semanam foarte tare, aceeasi ochi si acelasi par, rase ea scurt. Carrington se purta cu mine foarte frumos, era ca un tata. Intr-o zi m-am gandit sa fac un test de ADN. Ziua in care tu ai venit sa aranjezi interfata ZRX pentru utilitarul ala submarin. Nu te-ai prins pentru ce era programul nu? Era pentru mine. Pentru TCU, Tactical Combat Unit. Eu am fost primul TCU, asa cum am fost primul echipat metamorfic. Ei, ghici ce a iesit la rezultat? Haios nu? Din pacate s-a dovedit ca Carrington, ca un tata bun, urma sa ma integreze in TCU mai mult decat voiam eu. Sa faci din propriul copil jumatate robot, asta da experienta tata-fiica. Asa ca fiica s-a gandit sa o stearga si s-a trezit cu intreaga haita pe cap. Din pacate ceilalti luptatori invizibili erau de-abia la inceput cu antrenamentul, in timp ce eu eram prima si singura cu el terminat, exceptand poate "colegii" politisti Urban Warrior. Nu a fost o lupta prea lunga, numai ca s-a distrus sau avariat echipament foarte scump. Insa profesorul avea anumite secrete negre, cum ar fi faptul ca transformarea mea in TCU era o chestiune personala. Ebonics AG avea deja doua TCU, rezultatul profesorului Osmond, care e un batranel simpatic. Cei doi piloti ai TCU fiind fratii Hammer, Jerry si Jeff, luptatori antrenati si in particular tipi foarte de treaba, mai ales Jeff. Se pare ca taticul nostru cel distins voia sa aiba ceva merit personal cu un TCU pilotat de mine, insa mie nu-mi suradea ideea unei lobotomii. Insa nu a ezitat sa ceara ajutorul TCU atunci cand eu paraseam depozitul, iar intalnirea a fost una deastul de fructuoasa pentru ambele partii. Eu am aflat ca echipamentul meu este excelent si ca am un antrenament grozav. TCU a aflat ca e operational complet in lupta si ca lucreaza grozav in tandem. Eu am aflat ca nu e deloc de gluma cu TCU si ca eram pe cale sa dau ortu'. Am reusit sa scap insa ati vazut cum. Parca as fi fost calcata de un malaxor. Imi amintesc ca am reusit sa ma tarasc la un adapost si am ajuns la junkyardul ala. Stiu insa ca si Ebonics a avut de reparat la cele doua TCU, nu gluma. Oricum ma lipseam de distractia asta. Tot ce doream era sa-mi gasesc ceva de lucru in alta parte, eventual undeva pe plaja la un hotel, ceva. Dar nu se poate, nu parasesti Ebonics asa cu una cu doua. E mai rau ca la serviciile secrete. A trebuit tot balamucul. La Ebonics esti angajat pe viata. Binenteles ca e valabil si in cazul profesorului.

      - Nu voi spune nimic nimanui, sari Carrington. Fetele mele sint in viata, facu el. Cred ca glumesti Thari. In sfarsit sintem impreuna, facu el. Noi trei vom face tare multe. Asta conteaza, ca suntem impreuna.

      - Hei, o secunda, ridica o mana TJ ca la scoala. Domnule profesor, viitorul dumneavoastra ginere, ranji el, are ceva un pic impotriva asta. Chiar daca distinsa viitoare cumnata va fi impresionata de viitoru' tata socru, eu, se arata cu degetul, am ceva impotriva si propun impuscarea. Parerea mea este sa te consolezi cu statutul de viitorul fost socru, se gandi el bine. Aaaa, am nimerit-o?

      - Pai nu prea, isi dadu cu parerea Thari, ca nu apuca sa fie socrul tau. Sam, tu ce zici?

      - Mda, voi astia doi aveti dreptate, nu am ce spune. Stiam ca s-a folosit de mine, insa pentru ce ti-a facut tie Thari merita sa termine cu respiratul. Nu te vazusem niciodata insa tata vorbea asa frumos despre tine... Micuta Thari care era linia intai a luptei... De mult eram curioasa sa te intalnesc si cred ca urma o intalnire intre noi in curand.

      - Ei, acuma ca va vazut pe amandoua ar fi cazul sa-l impuscati, sau ma ofer eu voluntar. Trebuie sa ne grabim si noi un timp.

      - Nu se poate, fetele mele? Samantha, nu cred ca vorbesti serios. Doamne, ce frumoasa te-ai facut...

      - Nu datorita tie, ricana ea. Thari?

      - Ar trebui sa mergem.

      - OK, facu TJ. Ridica arma si trase. Carrington sa prabusi lat. Si voi doi, imi pare rau baieti, facu el cu regret. Mai apasa de cateva ori pe tragaci si cei doi tineri cazura jos. Asta e. Alea jacta est.

      - Ce inseamna asta? facu Sam.

      - Habar n-am. Insa trebuie sa arat un oarecare grad de cultura, nu pot impusca asa oricum oamenii. Hai sa mergem.

      - Oare ce vor zice cei de la Ebonics cand vor gasi cadavrele?

      - O sa gandeasca ca va dura mult timp pana le vor pune la loc, ranji TJ. Scoase o grenada incendiara. Ia uite cadou pentru cei dinauntru, pacat ca nu mai sint vii sa-l aprecieze. Arunca grenada. Avem 2 minute. Thari, esti cu masina? Vii dupa noi? Esti invitata noastra.

      - Multumesc, voi da curs invitatiei, zambi ea. Am multe de recuperat cu sora mea, zambi ea. Sam si Thari se imbratisara spontan.

      - Cum stai cu piciorul Sam? zambi TJ.

      - Acum nu ma doare dupa morfina. Insa maine va fi mult mai rau. O saptamana cred ca voi merge cam greu.

      - O sa am grija eu de tine, o lua el dupa umeri.

      - Hei, mare noroc ai avut dolofano, zambi Thari. Ti-ai gasit un tip grozav.

      - Multumesc, ranji TJ cu gura pana la urechi. Si eu am o prietena grozava si sora-sa e ok, chiar daca era sa o impusc.

      - Sansele tale erau cam de 20%, rase si Thari. Dar oricum lovesti bine cand te infurii, mai ales pentru un pensionar...

     

© Copyright Ciprian Ulea
Comentarii (2)  
marian
Luni, 12 Martie 2007, ora 19:51

Celelalte capitole le puteti gasi in pagina autorului (Ciprian Ulea) :
www.sferaonline.ro/sectiuni/autori/?st=210&auts=6

ana ana
Luni, 12 Martie 2007, ora 12:08

Cum fac sa vad si primele capitole din "luminile orasului" ca nu ma descurc? :P
Oricum, e grozava povestioara, astept continuarea :D

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online