science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omu' nostru de "sus"  -  Cojocul (Cujuh)  -  Luminile oraşului II  -  Aer  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Sub nori  -  Luminile oraşului XXII  -  Legendele Căutării (II)  -  Lacrimi de stea  -  Groparii  -  Începutul  -  Turnul de calcar  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Proces neverbal  -  Uezen  -  Melodia care nu se aude  -  Gustul libertăţii  -  Luminile oraşului XX  -  Liber arbitru  -  Masa de duminică  -  Sedrina  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Cerşetorul  -  Universul lent  -  Canicula  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Meduza (II)  -  Recreaţia  -  Vatmanul - O pasiune  -  Fata mării, Poliana  -  Luminile oraşului XVII  -  Avatarul  -  Corabiile lungi  -  Povestea trenului  -  Je t'aime mélancolie  -  Luminile oraşului VII  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Puterea pereche  -  Destin  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Fântâna de iasomie  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Duhovnicul  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Luminile oraşului XXXII  -  Călătoria unui artist...  -  Stâlpnicul  -  Proiecţionistul  -  Jocul Zeilor (I)


Cioara

Ce singura sunt...
  Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Poveste cu un cui
Povestea knorgului care îşi caută mama
Greaţă
Poveste cu un zmeu
varianta print

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Duminică, 23 Martie 2003, ora 10:05

       In lumea de care vreau sa va vorbesc, nu traiau oameni.Sau daca traiau, o faceau pe ascuns, pentru ca nici un povestitor care a incercat sa descrie lumea aceasta, nu a reusit sa vada vreunul.Asa ca au ajuns cu totii la concluzia ca sigur, oamenii disperusera. Cei mai multi povestitori se pierdusera in incercari de gasire a motivelor pentru care nu mai erau oameni pe planeta aceea. Dar eu stiu ca nu asta era important. Oamenii? Haha! Parca numai ei ar conta!
      Ei bine, pe planeta traia o singura fiinta. O cioara mica, ce avea in loc de aripi, doua frunze de stejar, fiindca se nascuse fara aripi. Toata ziua, cioara zbura incolo si incoace, dar mai mult incolo, fiindca incoace nu prea ii placea. Intr-o seara, tocmai cand se indrepta catre alunul in care isi avea patul, cioara simtit o impunsatura in ficat. Tare s-a speriat, fiindca ea nu avea ficat si nu pricepea cum sa te doara un ficat lipsa. Ar fi fugit la un doctor, dar ultimul care traise era orb si oricum, incompetent. Si dupa ce ca era un doctor orb si incompetent, mai era si mort de cativa ani. In timp ce dadea de cateva ori din frunze, cioara se gandi ce-ar putea sa faca, la cine sa se duca. "Ce singura sunt!", exclama ea plina de tristete. Si se gandi ce cretina a fost de a venit pe planeta asta, in loc sa stea acasa, cu ciorile celelalte si cu oamenii. Pe urma, cred ca muri, fiindca nu am mai auzit nimic despre ea. Sau poate ca oi fi surzit eu, mai stii?

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea











































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online