evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
System Error  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Apocalipsa  -  Cercul  -  Fata mării, Poliana  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Norul de argint  -  ªarpele Midgardului  -  Uşa de la baie  -  Luminile oraşului XXXII  -  De acum şi până-n noapte  -  Fata morgana  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Obsesia  -  Fabrica de vise  -  Întâlnirea  -  Chat Room  -  Aseară...  -  Meduza (III)  -  Striptease  -  Echilibrul  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Întunericul vieţii  -  Mărturisirea lui Abel  -  Luminile oraşului XXII  -  Cel care nu mai e  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Plasa pe jăratic  -  Luminile oraşului XXVII  -  Cărăușul  -  Ambiguitate clinică  -  Vid imprevizibil  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Partida de bridge  -  Revederea de 20 de ani  -  Novo Homo Sapiens  -  Mesajul  -  Mămica şi El Diablo  -  Himera  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Vatmanul - Mass Media  -  Greaţă  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Lumină dublă  -  Poveste de viaţă  -  Umbrele nopţii  -  Imperiul Marţian contraatacă


Cioara

Ce singura sunt...
  Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Poveste cu un cui
Povestea knorgului care îşi caută mama
Greaţă
Poveste cu un zmeu
varianta print

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Duminică, 23 Martie 2003, ora 10:05

       In lumea de care vreau sa va vorbesc, nu traiau oameni.Sau daca traiau, o faceau pe ascuns, pentru ca nici un povestitor care a incercat sa descrie lumea aceasta, nu a reusit sa vada vreunul.Asa ca au ajuns cu totii la concluzia ca sigur, oamenii disperusera. Cei mai multi povestitori se pierdusera in incercari de gasire a motivelor pentru care nu mai erau oameni pe planeta aceea. Dar eu stiu ca nu asta era important. Oamenii? Haha! Parca numai ei ar conta!
      Ei bine, pe planeta traia o singura fiinta. O cioara mica, ce avea in loc de aripi, doua frunze de stejar, fiindca se nascuse fara aripi. Toata ziua, cioara zbura incolo si incoace, dar mai mult incolo, fiindca incoace nu prea ii placea. Intr-o seara, tocmai cand se indrepta catre alunul in care isi avea patul, cioara simtit o impunsatura in ficat. Tare s-a speriat, fiindca ea nu avea ficat si nu pricepea cum sa te doara un ficat lipsa. Ar fi fugit la un doctor, dar ultimul care traise era orb si oricum, incompetent. Si dupa ce ca era un doctor orb si incompetent, mai era si mort de cativa ani. In timp ce dadea de cateva ori din frunze, cioara se gandi ce-ar putea sa faca, la cine sa se duca. "Ce singura sunt!", exclama ea plina de tristete. Si se gandi ce cretina a fost de a venit pe planeta asta, in loc sa stea acasa, cu ciorile celelalte si cu oamenii. Pe urma, cred ca muri, fiindca nu am mai auzit nimic despre ea. Sau poate ca oi fi surzit eu, mai stii?

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea











































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online