evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Oglinda îngerilor  -  Gri şi roşu auriu  -  Tranzit  -  Alfa si Omega. Moon  -  Nevastă rea  -  Depozit.03  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Pacientul  -  Lunea Maniacilor  -  Experimentul  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Către a opta zi  -  Luminile oraşului XII  -  Drum fără întoarcere  -  Norma  -  Copilul gheţii  -  Luminile oraşului XXIX  -  Luminile oraşului  -  Alertă !  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Sfârşitul lunii  -  Conştiinţa împăcată  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Puroi II  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Aura urii  -  Ceasul ispitirii  -  Luminile oraşului VII  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Arta fugii în cinci acte  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Omul cu păsări  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Virus de sticlă  -  Chat Room  -  Întunericul vieţii  -  De aici, de sus...  -  Aici şi acum  -  Talent  -  Cristerra  -  Duhovnicul  -  Sfântul  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Evadare din Paradis  -  Paradox  -  Praf minune


Jurământul

Jurământul
  Dan Popa
Mărturisirea lui Abel
Andru
varianta print

Dan Popa



Publicat Joi, 27 Martie 2003, ora 10:05

       Noe se ridica din asternutul lui, furios. Era noapte, iar fii sai, dormeau. Corabia plutea atât de linistita, ca si când n-ar fi stiut în ce primejdie se aflau toti cei din ea.Ultimii supravietuitori. Calcând usor, Noe trecu pe la tarcul caprelor.Îi dadu uneia de mâncare, iar pe cealalta o lovi cu piciorul. Se comporta ca un samarinean si vames la un loc, chiar daca Noe nu avea de unde sti asta..... Doamne, se gândi el....ce ai avut cu mine? Eram bogat.Îti aduceam ofrande din toate câte le câstigam. Toti ma stiau drept cel mai bun comerciant din cetate. Acum, ca sunt singur,cu cine, Doamne iarta-ma, sa mai fac afaceri? De mântuit lumea îmi arde mie? De ce nu i-ai lasat si pe ceilalti sa traiasca? Închise tarcul caprelor si trecu la cel al câinilor.Cum ajunse acolo, îsi dadu una peste frunte. Tâmpit m-ai facut, Doamne.....Unul din câini e cel pe care l-am castrat aseara...Ce-o sa ma fac acum.......? M-ai grabit, ca vezi Doamne, o sa piara toti, si uite ce am facut....asa îti convine? De nervi, îl lovi pe cel castrat cu piciorul. Ala începu sa schelalaie. Imediat, Sem se trezi. Ai patit ceva, tata? Da, ma, dar nu-i treaba ta! Dormi mai departe, îi raspunse Noe.....Mai bine ma omorai pe mine, Doamne... Ma omorai si gata. Acum trebuie s-o iau de la zero. Si nu e corect. Iarta-ma, dar nu e corect! Lameh, taica-meu se odihneste bine mersi. Iar eu sa încep acum , la vârsta mea, sa îmi fac un rost? Esti absurd! Mi-ai împuiat capul cu toate datele alea tehnice despre dimensiunea Arcai.....desi ti-am spus ca nu ma pricep. Am dus toate schitele la Enoh, sa o construiasca el. Stii ce suspicios m-a privit? Ca ce vreau sa fac cu arca?....Ca daca stiu de vreun potop?...Abia dupa ce a construit-o, i-am spus adevarul. M-a rugat sa îl iau cu mine. Altfel, ma amenintase ca îsi construieste una identica pe care sa o vânda celor care vor sa se salveze. A trebuit sa-l omor, nu aveam încotro......Pe urma,când a aflat nevasta-sa cine l-a omorât, am îmbatat-o si pe aia.....ce noapte am tras, Doamne...... Trebuia sa ma comport ca un barbat, nu? Ajunse la cusca porumbeilor....Unul, mai al Dracului, îi tot lovea pe ceilalti cu ciocul. Furios, Noe îl scoase din cusca si îl arunca în aer.Fugi naibii si mori tu, decât sa mi-i omori pe ceilalti!, îi striga. De patruzeci de zile suntem pe corabia asta. Daca esti atât de bun, de ce ne chinui atit? De ce nu i-ai omorât pur si simplu pe restul, iar pe noi sa ne lasi în viata? Ce nevoie era de tot scenariul asta cu Arca? Noe se opri, caci auzise un fâlfâit. Porumbelul pe care îl aruncase, se întorsese.. Îl prinse, si îl arunca mai cu putere. Aici nu mai ai ce cauta!,îi striga. Dupa câteva minute, porumbelul reveni iar.Daca mai vii, îti sucesc gâtul, urla Noe, furios..... Trecu la alt tarc, cel al vitelor.Dormeau. Noe îsi dadu camasa jos. Îi era teribil de cald. O noapte ca aceea nu mai traise demult. Practic, de când îsi falimentase asociatul în afaceri. Exact aceeasi parere de rau, combinata cu un fel de speranta in-definita..... De ce tocmai eu? Erau altii,mai virtuosi decât mine...Oricum, pentru tot ce ai facut o sa ai de patimit! Neamurile mele te vor huli, te vor umili, iar daca vreodata vei avea curajul sa te arati printre ele, te vom omorâ cum stim noi mai sadic! In clipa aceea se întoarse iritat. Iar venise porumbelul.Doar ca, de data asta, în cioc purta ceva. Noe privi mai atent. Era o ramurea de maslin. Abia atunci, îsi aminti Visul......
     

© Copyright Dan Popa
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online