evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Creatorul  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Somnul  -  Starea de trecere  -  Experimentul  -  Luminile oraşului XXIII  -  Proiecţionistul  -  Cine sunteţi?  -  Cel care nu mai e  -  Atalia  -  Luminile oraşului XXIX  -  În tren  -  Ceasul voinicului  -  Luminile oraşului XV  -  Obsesia  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Diamantul  -  Nu este prima dată  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Fragile  -  Orb  -  Recurent  -  Fântâna de iasomie  -  Interferenţe  -  Luminile oraşului IX  -  Criminali Umanitari  -  Jocul  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Enigma de cristal  -  Asaltul  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Omul apropiat  -  Joia neagră  -  Războiul lumilor  -  Supravieţuitorul  -  Luminile oraşului XX  -  Mămica şi El Diablo  -  Interviul  -  Gender X  -  Luminile oraşului XXIV  -  Întunericul vieţii  -  Piese de muzeu  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Viola  -  Luminile oraşului  -  Vikingul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Ziua a şaptea  -  Rapsodia


Coconul

Coconul
  Gabriel Câmpeanu
varianta print

Gabriel Câmpeanu



Publicat Luni, 18 Iunie 2007, ora 16:15

      Anul 2052. Este prima lor misiune pe Marte . Tom si Alice stau in cabina pilotilor , ocupandu-se cu ultimele pregatiri inainte de decolare. Colosul pe care il piloteaza este de ultima generatie , top of the class, cu unele mici inovatii aduse de inginerii proiectori. Mai sunt 2 ore pana la decolare , si cei doi piloti incepusera sa se incinga in costumele lor protectoare. Folosesc microfoanele ca sa comunice intre ei.

      -Si mai sunt 2 ore , 2 ore amarate , macar daca am avea un Tv , sa mai treaca timpul ! -zise Tom.

     

      Trecura si cele 2 ore , motoarele se aprinse scotand un zgomot infernal, naveta se ridica cu succes si isi lua zborul spre cer. Calatoria a fost fara probleme , cei doi piloti fiind uimiti de imensitatea spatiului. Aterizarea a fost una normala, fara probleme.

      -Hai sa descarcam toata marfa, sa construim adapostul si sa incheiem ziua cu o bere rece si un sandwich de curcan, am o pofta nebuna de curcan ! zise Tom.

      -La treaba atunci.

      Toata operatia de descarcare durase putin mai mult decat se asteptara. Nu erau obisnuiti cu costumele greoaie care le incetineau fiecare miscare. Intr-un sfarsit terminara , intrara in noua locuinta si isi dasera jos custumele greoaie.

      -Ma dor toate oasele -zise Alice.

      -Nimic nu e mai sanatos decat o bere rece dupa o zi de munca istovitoare ,zise Tom scotand 2 beri Bud si cateva sandwichuri.

      Noaptea trecu foarte repede , amandoi fiind obositi au dormit fara probleme. De dimineata s-au trezit , au imbracat costumele si au iesit afara . Prima dimineata martiana pe care o traiau si era unica in felul ei.

      Totusi ceva era diferit , nu-si putea da seama Alice ce se schimbase dar simtea in fiinta ei ceva diferit. L-a intrebat si pe Tom dar el nu a vazut nimic schimbat , asa ca si-a continuat munca fara sa mai vorbeasca deloc. Toata ziua a macinat-o acest sentiment , dar nu a putut sa isi dea seama ce anume era diferit. Inca doua zile au trecut. In urmatoarea zi , dupa o noapte agitata si-a dat seama despre ce era vorba.

      -Da , exact , nisipul , are legatura cu nisipul ! isi zice Alice doar pentru ea.

     

      Toata suprafata planetei este acoperita cu un nisip de culoare rosiatica si foarte fin. Se duse in locuinta pentru a lua un instrument de diagnosticare a solurilor , il fixa bine in pamant si , setandu-l pentru 200 de metrii il porni. Instrumentul isi trimise sonda in scoarta planetei si incepuse scanarea sonica a straturilor intermediare. Rezultatul a fost uimitor, toti cei 200 de metrii erau formati din nisip. Alice mai seta o data aparatul pentru 400 de metrii , rezultatul fiind la fel. Fugi la Tom si ii dezvalui descoperirea. Neincrezator , acesta fixase el insusi aparatul la 500 de metrii , adancimea maxima la care instrumentul putea trimite o sonda si astepta rezultatul. Acelasi! O planeta intreaga de nisip. Nimic altceva decat acel nisip rosiatic si foarte fin , placut la atingere.

     

      Au trimis un mesaj pe Pamant , si asteptau rezultatul.

      -Intreaga planeta sa fie oare formata numai din nisip ? vorbea Tom. Mai stii ca inainte sa aterizam am trecut pe langa niste gropi uriase , ce ar fi daca am merge acolo si am testa solul .Spectometrul nostru nu poate trimite o sonda mai mult de 500 de metrii , asa ca daca am merge pe fundul gropilor am putea castiga cateva zeci de metrii.

      -Nu ar trebui sa asteptam raspunsul de pe Pamanat ? raspunse Alice.

      -Asta ar putea dura si zile .Hai sa mergem.

     

      Se urcara in atv-ul special creat de tehnicienii de pe Pamant, si pornira la drum. Aveau harta electronica a planetei , asa ca dupa 2 ore de drum au ajuns la una dintre cele mai adanci gropi pe care le observara. Panta de coborare nu era abrupta , asa ca au continuat tot drumul in atv. Era cu adevarat adanca . Au ajuns in sfarsit pe fundul gropii , s-au dat jos din masina si au fixat spectometrul; setat iar la maxim -500 de metrii- l-au pornit. Sonda a fost eliberata cu un suierat puternic , si afisajul electronic incepea sa prezinte rezultatele. Nisip, nisip, nisip , doar ca , la limita adancimii sondei a aparut ceva nou. Era vascos si emitea radiatii. TOm fugi la masina si aduse fluorometru pentru a masura radiatiile. Dupa ce il conecta la spectometru , au aparut imediat rezultatele. In tot acest timp , pe ecranul spectometrului se contura o imagine. Alice ingheta privind acea imagine. Cu ultimele puteri il cheama pe TOm pentru a o vedea si el.

     

      Amandoi statea langa spectometru si priveau inmarmuriti imaginea ce prindea forma. Era ceva, si era ceva viu care se misca. In interiorul planetei se dezvolta o creatura. Planeta intreaga reprezenta un cocon urias pentru aceasta vietate.

      -Si dupa ce o iesi din planeta, cu ce s-o hrani ? - murmura Alice .

      -Trebuie sa avertizam Pamantul ! zise Tom.

      -Intreaga galaxie ...

© Copyright Gabriel Câmpeanu
Comentarii (2)  
Gabriel
Duminică, 17 Noiembrie 2013, ora 14:11

Mersi frumos :) au trecut ceva ani

Ionut Vacaru
Vineri, 22 Iunie 2007, ora 20:28

Mi-a placut. Macar ai reusit sa iesi din sfera abstractului si ai creat un fir narativ.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online