evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Camera de la capătul holului  -  Corabiile lungi  -  Triunghiul roşu  -  Depozit.03  -  Creatorul  -  În noapte  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Almateea  -  Cosas de la vita  -  Reactorul  -  Liber arbitru  -  Nebunul  -  Copilul gheţii  -  Luminile oraşului XXXII  -  Luminile oraşului XXX  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Pierderea  -  Joia neagră  -  Tahiji  -  Parte din mintea ta  -  Fiii lui Rawser  -  Caiet de regie  -  Luminile oraşului XXI  -  Pierduţi în ceaţă  -  Fântâna de iasomie  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Către a opta zi  -  De profundis  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Omega  -  Nebunii lui Arrianus  -  Luminile oraşului XII  -  Coana mare se mărită  -  Fata morgana  -  Legendele Căutării  -  Nopţi albe, zile negre  -  Macii  -  Vrăjitoarea  -  Cyborg story  -  Regele animalelor  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Lala  -  Nevastă rea  -  Poveste de culcare  -  Texte.01  -  Închis  -  Luminile oraşului XVII


De profundis

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 23 Septembrie 2007, ora 20:58

      "Nimeni nu trebuie sa mai invete nimic, doar ne conectam unii de altii si accesam prin lumina orice cunostinta fara nici un efort. Nu exista memorie, exista doar conexiune universala. Totul a inceput cand am inteles ca totul e legat de toate in lume. Poate credeti ca suntem roboti si ne comanda cineva. Nu. Acu toti si fiecare e centru si margine. Aveau drepate cei care au spus "universul e un cerc cu centrul pretutindeni si marginile nicaieri". Nu deschidem gura si nici ochii, de fapt acestea sunt niste metafore pentru porti. Noi suntem informatogenii. Doar accesam informatii si trimitem informatii. Asa ne nastem fiecare cu un singur neuron invatat de-a gata cu o singura cunostinta ca sa o trimitem, cui o cere, cui o vrea. Noi primim totul, de peste tot sau nimic si la fel transmitem totul sau nimic.Vitezele sunt infinite, instantanee, in toate directiile si dimensiunile. Uneori nu e nimic. E nopate de nopate, e liniste ca acum.... hei dumneanta, calatorule, nu ma mai bombarda cu luminite daca nu ai nimic de intrebat. Daca ai, fa doar click pe neuronul tau. Servus! Daca ma bombardezi cu impulsuri la care nu pot raspunde, sunt mut. Mai cautati pana gasiti raspunsuri la intrebarile voastre, mai cautati pana gasiti neuronul potrivit. Eu stiu doar atat: de profundis. Dar nimeni nu ma intreaba." Si informatogonul Nirvana cazu intr-un somn adanc. Luminita de pe Pamant nu a primit de la el nici un raspuns. "Nu e nimeni pe acolo" isi zise siesi telescopul de serviciu si stinse si el luminile.

© Copyright Maria Popescu-Butucea












































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online