Viata mea fusese perfect normala înainte, dar dupa primul contact cu el, toata atentia mea s-a canalizat într-o singura directie. Orice as fi facut, imaginea psihopatului îmi aparea mereu în minte, ma urmarea peste tot. Oriunde as fi mers nu puteam sta linistit deloc, tensiunea îmi crestea continuu si simteam nevoia de a merge cît mai repede acasa.
      Primii au observat schimbarea prietenii cu care nu ma mai întîlneam seara de seara în bar. Odata m-au întrebat care e problema, iar cînd le-am vorbit despre psihopat, au ridicat din umeri si mi-au spus s-o las mai moale cu obsesia asta. Apoi a fost seful meu, care îmi facea mereu observatii ca întîrzii si ca nu sunt atent, si care pîna la urma m-a si concediat. În urmatoarea luna am mai schimbat înca trei slujbe, iar Într-un final mi-am luat ceva de lucru acasa. Cu psihopatul, bineînteles. De cînd am un psihopat în casa, nu mai pot pleca nicaieri.
      La început îl tineam în dormitor. Dar camera era mica si neîncapatoare, asa ca l-am mutat în sufragerie. Acolo dormeam, mîncam, munceam, citeam sau ma uitam la televizor. Doar eu si psihopatul.
      Ce-au zis vecinii? Ei erau fericiti ca nu mai dadeam petreceri nocturne, dar, în rest, nu stiau nimic. Era secretul meu ca am un psihopat în casa.
      De fapt, prima care a aflat a fost prietena mea.
      Dupa ce o neglijasem o vreme, într-o dimineata a venit direct la mine si, trezindu-ma din somn, m-a prins întins peste el. Eu am încercat sa-i explic, dar ea nici nu ma mai baga în seama. Aproape se îndragostise de psihopatul meu.
      Cînd înca mai aveam de lucru, profita de orice absenta a mea pentru a petrece cît mai mult timp cu el. Iar eu simteam samînta geloziei încoltind în mine. Ma rog, cam cît de gelos poti fi pe un psihopat care îti fura prietena. Sau pe prietena care îti fura psihopatul. Dar apoi ne-am împacat. Si ne-am si casatorit. Si nu veti ghici ce cadou de nunta am primit: o psihomasa cu sase psihoscaune.
     
     

     
      Acum ne petrecem luna de miere în psihopat si planuim sa ne mutam într-o adevarata psihocasa complet psihomobilata, într-un psihocartier psiholinistit, în care sa traim psihofericiti pîna la adînci psihobatrîneti.
      E PSIHOLOGIC, nu-i asa?
     

© Copyright Marius Ionuţ Iuraşcu

Comentarii (1)
Tucan Teodor Miercuri, 14 Mai 2008, ora 16:59 Foarte misto ideea. Pacat ca nu ai dezvoltat mai mult subiectul!

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu : Introduceţi codul din imagine :