Am deschis incet ochii. Cineva era aplecat peste mine, ma tinea in brate. Ii simteam puterea, simteam cum ma atrage si ma cheama. Inutil sa ma lupt. L-am imbratisat si eu. Mi-a spus incet, linistit, cine e. Mi-a spus ca ma asteapta de multa vreme si ca e nespus de fericit ca m-a gasit in sfarsit, dupa infinite vesnicii. Apoi mi-a spus povestea vietii lui. Nu stia de ce sau pentru cine a fost creat dar stia ca a fost creat cu un scop anume. "Nu se poate altfel", mi-a spus amintindu-mi de ceva de demult. Orice lucru are un scop si orice creatie isi are propria fericire. Eu eram fericirea lui, a incheiat el. M-am ridicat in picioare cutremurat de ce mi-a fost dat sa aud. Nu-l credeam, nu putea fi adevarat. I-am spus ca nu exista fericire, ca nu exista bunatate sau libertate....ca totul e opera Nimicului. El ne-a creat si El ne omoara, din El ne-am nascut si in El vom ajunge. Din Nimic in Nimic. Raspunsul lui a fost un zambet ingaduitor si un vag semn spre Bezna ce-i statea alaturi. Aceasta si-a dat la o parte mantia de Intuneric si m-a lasat sa privesc in interiorul ei. Am vazut Libertatea, Bunatatea si Fericirea incatusate in ea. Oarbe, invaluite in intuneric, prizoniere ale Noptii pentru totdeauna. Acum inteleg totul....

      "Vino fericirea mea" imi spuse intinzandu-mi mana. Dar era prea mult pentru mine...

      "Nu pot sa cred, Neantul ma cheama sa-mi arate prapastiile sale...Insa, da....da, vin, arata-mi tot. Asteapta-ma. Nu! Stai! Nuuuu!!!"

     

      Ah, blestemata Amagire ai reusit sa ma seduci din nou! Acum nu vei mai scapa: Te omor!!!

      ..........zapada s-a inrosit, crinul a devenit trandafir iar luna a inceput sa planga cu mici lacrimi negre.

      Am reusit, te-am omorat. Doar cateva secunde inca....

      Ma intreb...unde e Realitatea?

      Ah da, stimate cititor, nu te arata surprins, nu te-am uitat, dar ce-mi trece prin cap acum?

      Sa fi tu oare Realitatea? Scuza-mi rasul dar nu ma pot abtine, e prea hilar totul. Uite, iti marturisesc, m-am folosit de tine. Ce zici? Nu-i nimic? Oh, esti prea bun cu mine, dar ce faci?! Lasa-mi jos chitara. Nu! E a mea, numai a mea, nu mi-o lua te rog!! Nu chitara!! Nuuuuuuu!!!!.....

     

© Copyright George Grigoriţă

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :