evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arma secretă  -  Luminile oraşului XXVII  -  Întâlnirea  -  Imdiola  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Ceasul voinicului  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Coconul  -  Liber arbitru  -  Zori  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Taina leului  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Babylon Five: Mercenarii  -  În beci  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Planeta Fantomă  -  Resacul Timpului  -  Fragmentalism  -  Alertă !  -  Lacul negru  -  Joia neagră  -  Fortul  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Peştele albastru  -  Meditaţie  -  În vizită la psihiatru  -  Exterminatorul  -  Salvatorul  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Muribundul  -  Călătoria unui artist...  -  Halucinaţie  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Ceasul ispitirii  -  Vară cu ciocănitori  -  Criminali Umanitari  -  Dincolo de ceţuri  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Lumina neagră  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Jocul  -  Gheşeft  -  Text experimental  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Starea de trecere  -  Poveste de culcare


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online