evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XIX  -  Mutare disciplinară  -  Petrecerea  -  Ultimul Paradis  -  Panica  -  Luminile oraşului XXIII  -  Mămica şi El Diablo  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Mărturisirea lui Abel  -  La lumina...  -  Praf minune (II)  -  Experimentul  -  Psihopatul  -  Străinul  -  Luminile oraşului XXIV  -  Luminile oraşului XIII  -  Locul pierdut  -  Delir  -  Tarsius  -  Invizibilul  -  Între două lumi  -  Puroi III  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Antarctic City  -  Viola  -  Almateea  -  Novicele  -  Dansând pe sârmă  -  Ankirah  -  Destin  -  Taina leului  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  O nouă zi  -  Clocitorul Josh  -  Luminile oraşului XXXII  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Povestea gândacilor  -  Ultima eclipsă (I)  -  Diamantul  -  Rapsodia  -  Zombi  -  Aseară...  -  Viziune  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Imdiola  -  Caseta pirografiată  -  Peştele albastru  -  Ulysse şi Hector  -  Vânzătorul de ghilotine


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online