evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dansând pe sârmă  -  Timpuri Noi  -  Pierderea  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Descoperirea  -  Cosas de la vita  -  Necunoscutul intrigant  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Metastază  -  O poveste de Crăciun  -  Strada inocenţilor  -  Café du Marcel  -  Cojocul (Cujuh)  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Exterminatorul  -  Anul 10000  -  Texte.01  -  Renaşterea...  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Nick  -  Dimineaţă târzie  -  Aripile din cer  -  Luminile oraşului XI  -  Luminile oraşului XXIII  -  Jocul Zeilor (V)  -  Concurenţă neleală  -  Citadela Asociaţiei  -  Dincolo de ceţuri  -  Psihopatul  -  Macii  -  Trenul  -  În tren  -  Cerşetorul  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Strada Cosmos  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Vizita  -  Chipul de pe Marte  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Factorul "Haos"  -  Gri şi roşu auriu  -  Poporul perfect  -  Ignis  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Războiul lumilor  -  Universul lent  -  Reactorul  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Novo Homo Sapiens


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online