evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pulbere de stele  -  Povestire  -  Dispariţia  -  Rapsodia  -  Stâlpnicul  -  Către a opta zi  -  Atingeri sensibile  -  Ulysse şi Hector  -  Omega  -  Vatmanul - O pasiune  -  Coana mare se mărită  -  Puroi I  -  Pescăruşul  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Evadare din Paradis  -  Meduza (VI)  -  Norul de argint  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Mesajul  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Gondolierul  -  Nebunii lui Arrianus  -  Pastel  -  Dimineaţă târzie  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Drumul spre (II)  -  Luminile oraşului XVII  -  În umbra sorţii  -  Somnul  -  Războiul lumilor  -  Damnarea numelui  -  Vară cu ciocănitori  -  Lunea Maniacilor  -  Pescarul la apus  -  Un pahar de vin  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Necunoscutul intrigant  -  Interviul  -  Depozit.03  -  Colecţionarul  -  Experimentul  -  Călătoria  -  Luminile oraşului XXIII  -  Jocul Zeilor (VII)  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Povestea unui ceas  -  Sete  -  Meduza (XII)  -  Natură moartă, cu portret  -  Luminile oraşului XXXIV


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online