evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ceasul voinicului  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Iza  -  Boaba de spumă  -  Resacul Timpului  -  Aseară...  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Marea Neagră. Iulie  -  Imdiola  -  Ancheta  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Păsări de pradă  -  Cojocul (Cujuh)  -  Pierduţi în ceaţă  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Cosas de la vita  -  Omu' nostru de "sus"  -  Dl. Ics  -  Meduza (X)  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Archeopterix  -  Meduza (III)  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Regele animalelor  -  Nebunii lui Arrianus  -  Dincolo de evoluţie  -  Nebunul  -  Poză de buletin  -  Alfa şi Omega  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Lumina neagră  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Fragmente de... viaţă  -  Nyprus  -  Poveste cu un zmeu  -  Flida Flado  -  Printre oameni  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Mutare disciplinară  -  Poporul perfect  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Dependent TV  -  Caseta pirografiată  -  Scrisoarea  -  Reactorul  -  Visul


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online