“Virusul”

Gheorghe Rogoz Gheorghe Rogoz a publicat 23 de texte pe sferaonline.ro Sentofagia Zeii Salvatorul Clepsidra viaţă Aura urii mai multe... varianta print

Gheorghe Rogoz rogozlaura@yahoo.com

Publicat Sâmbata, 6 Februarie 2010, ora 19:24

      Sperden, organismul galactic, pe care unii îl denumeau şi Lacteea, se simţea uneori rău. Fluxul său vital îl constituia energo-masa celor patru miliarde de sisteme stelare şi a celor peste 50 miliarde de planete şi sateliţi, la care se adăugau miile de miliarde de asteroizi, meteoriţi şi comete.

      Orice microorgan-planetă sau globulă-asteroid bolnave, ce-şi pierdeau ceva din masa şi energia lor îl afectau. Introspecţiunea spaţială i-a semnalat un mic sistem stelar ce prezenta unele difuncţionalităţi, generate de un consum excesiv energetic al uneia din planete, a treia.

      Anti-corpurile sale nu reacţionaseră la informaţiile iniţiale, nesemnificative aparent, privind apariţia unui minuscul virus, un Microb Organic, prescurtat MO sau OM, cu speranţe de viaţă de nano-clipe galactice, dar care totuşi persista incredibil.

      Nu s-a putut stabili dacă fusese autogenerat accidental, sau fusese “importat” de la alte organisme galactice învecinate sau complementare în cadrul “schimburilor” energo-materiale periodice sau expansioniste.

      Oricum nu mai avea importanţă pe moment, ci doar pentru măsurile profilactice viitoare. Răul era deja creat şi avea tendinţa de a se extinde spre «organele stelare» vecine.

      Apreciat drept « pericol inofensiv », i se schimbase calificativul după ce o expediţie meteorică de rutină, aflată în zonă şi deviată pentru verificări pe Terra, cum au denumit-o, a fost practic « consumată » integral energetic de insignifianta planetă infestată bio-vegetal, înnainte de a-i atinge suprafaţa.

      S-a dispus, pentru tratament, trimiterea unor « cromodine » teleportate, semiautonome, coordonate de cromoroboţi de sacrificiu, adaptaţi la culoarea dominantă verde-albastru a planetei şi de o constituţie asemănătoare biovirusului şi bio-microbilor complementari virusurilor vegetale.

      Bazate pe principiul echilibrului total energetic, inclusiv fotonic, cromatic, gravific şi tele-energetic, cromodinele şi ocupanţii lor s-au « trezit » în capcana bio-vege-energetică terrană cu o capacitate de acţiune drastic limitată şi cu o durată de funcţionare nesemnificativă comparativ cu cea nelimitată avută iniţial. Nici nu se mai putea pune problema unor tratamente. Informaţiile transmise lui Sperden erau disparate, trunchiate, neselective, neconcludene ş.a.m.d., treptat dispărând cu totul ca urmare a disipării cvasi-totale a cromodinelor energetice în « vidul » sau « foamea » energetică locală.

      După mai multe misiuni eşuate, în imposibilitate de a înţelege principiile micro-virusiene terrane, ce infestau treptat sistemul stelar, Sperden a decis « izolarea » organismului bolnav într-o carantină de câmp de forţă gravific. Vor rămâne izolaţi complet, fără putinţa de a contacta alte sisteme-organ învecinate sau îndepărtate. În lipsa unor tratamente meteorice adecvate, rămânea valabilă opţiunea unei carantine nu prea îndelungate, de câteva zeci de clipe galactice. Datele culese cu sacrificiul expediţiilor, chiar trunchiate, evidenţiau clar tendinţele energofage ale bio-virusurilor, ce vor duce la saturarea şi autodistrugerea lor cvasi-totală.

      Dacă boala va persista mai mult decât estimările iniţiale, va analiza şi variantele de rezervă, iar în ultim caz, va trece la extirparea energo-masică a planetei în cauză şi, cacă se impune, a întregului sistem celular stelar infestat.

      Prefera prima variantă, a izolării într-un univers paralel, ţinând cont că şi în alte câteva sisteme celulare au fost sesizate mici infecţii virusoidale, dar mult mai puţin agresive. Va avea timp pentru producerea de anticorpi. Nu excludea o posibilă ingerinţă în complexul său organic a altor organisme galactice învecinate. Ca urmare, picronii organici ar putea fi folosiţi în viitor pentru a se apăra şi a-i infesta pe ceilalţi galactici. Până atunci trebuia să izoleze şi să-i protejeze OM-urile, oferindu-le minimul energetic necesar într-o lume inaccesibilă pentru alţii.

      Era pentru prima oară când se gândea şi la apărare şi la atac în acelaşi timp. Creştea tot mai mult insistenţa unora de a se constitui într-un tot unitar megagalactic, în perspectiva unui Eu unitar cosmic. El nu agrea ideea. Cum, el, ditamai galacticul să devină o celulă nesemnificativă, cu funcţii precise şi autonomie limitată, alături de alte 5 miliarde de galaxioni.

      Auzise sau nu de ”calul troian ”, dar intuia rolul pe care biovirusurile OM îl puteau juca în acest sens pe lângă alţii. Doar că le subestima... în ceea ce-l privea.

     

© Copyright Gheorghe Rogoz

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :