-Tu ce eşti ?

      -Caporal să trăiţi !

      -Trăiesc. Ce e aia cap oral ? Un cap care vorbeşte ? Aveţi o specializare în acest sens, ca la cripobalanţi, unde unii vorbesc, alţii tac şi fac, alţii gândesc, alţii sunt pur estetici, iar alţii au doar funcţii ? Dar ei au mai multe capete, iar la tine nu văd decât unul.

      -Cam aşa-i şi la noi pe Terra, chiar dacă avem doar un cap.

      -Eşti deci terrian, nu mutant.

      -Da, terrist. De mutat în capitală s-au mutat alţii.

      -Desfăşurai o activitate intensă, dar ciudată, când ai fost recuperat. Ce scop avea ?

      -Culegeam porumbul, să aibă ţăranii ce mânca.

      -A, deci nu chiar involuaţi. Recirculaţi şi recuperaţi materia primă vitală. Şi cum e la voi cu Ţar-anii ? Vă alegeţi Ţarii anual ? Stau în colectivităţile voastre ?

      -Nu, ţăranii ar trebui să stea pe câmp, unde le e locul; întotdeauna ei au fost legaţi de pământ. Vor ca pământul să-i îngraşe pe ei, dar ei nu mai vor să îngraşe pământul.

      -Interesanta concepţie asta cu îngrăşatul. . . Ceva asemănător cu Ugoii: cine termină ciclul sus, trebuie să ajungă jos, pentru a sta la baza evoluţiei celorlalţi. Sus-jos, jos-sus, aşa înţeleg că este şi la voi ?

      -Nu chiar. De sus jos mai merge uneori, dar de jos se ajunge foarte greu la cei sus-puşi.

      -De ce ? Tu, de exemplu, nu poţi deveni Ţar un an ?

      -Ba da, ţăran da; dar dacă aş vrea să ajung ceva, aş vrea general.

      -Tinzi spre general ? Curios. Să-ţi pierzi personalitatea si, dintr-un frumos exemplar particular, cum văd că eşti, să ajungi un banal general, nesemnificativ, nespecific ?! Aveţi o concepţie ciudată despre evoluţie. Să revenim la activitatea ta: deci ce făceai concret ?

      -Tăiam porumbii.

      -Pe toţi ? Nu se mai putea salva ceva dintre ei ?

      -Mai scăpau destui, dar ulterior îi rădeau alţii, de nu mai rămânea nici urmă de ei.

      -Rasul este profilactic, sau. . .

      -Ce sau. . . Ras şi gata. Nu-i problema noastră cum se mănâncă ei între ei.

      -Deci vă mâncaţi între voi ?

      -Şi-ncă ... Să-i vedeţi pe ai noştri; nu iartă nimic.

      -Chiar pe toţi ? Presupun că doar indivizii mai simpli, degeneraţi; cazuri particulare.

      -Ce particulare ? Generale, dacă mă credeţi. Cum iese unul mai în faţă, cum „harş” ceilalţi. Se trag nişte sfori. . .

      -Marionete, adică. Şi cine le trage ?

      -Ei, unul, altul. Am zis şi eu aşa, la general.

      -Altceva mai şti să faci ?

      -Păi. . . altceva. . . Am lucrat puţin şi la rachete.

      -Rachete ? Aveţi aşa ceva ?

      -Da, câteva tipuri. Sunt lansate supra unor obiective mai importante, unde sunt concentraţi duşmanii şi praf îi fac.

      -Şi cu praful ce faceţi ?

      -Nimic. Aşteptăm până ce îl împrăştie vântul şi verificăm ce a mai rămas; se spune „cercetarea zonei”.

      -Deci studiu. Şi mai găsiţi ceva ? Pare rentabil şi eficient la voi.

      -De obicei ne alegem cu praful de pe tobă.

      -Uimitor. Extindeţi democraţia şi în lumea materială, dacă si cei prăfuiţi pot fi eligibili. Cum este la alegerile acestea ?

      -A, la campania electorală ? Ca şi la cea agricolă; ies mulţi pătaţi în faţă, unii prăfuiţi bine. Sunt obişnuiţi cu praful, pentru că asta se alege din tot ce promit.

      -Un gen de uniformizare a condiţiei tuturor, pentru egalitate în drepturi probabil.

      -Cu uniformizarea sunt alţii la noi, iar drepturile sunt egale doar la grade egale şi nici atunci mereu.

      -Deci drepturile evoluează în funcţie de temperatură şi anotimpuri, când sunt variaţii mari de grade. Asta înseamnă că aveţi atât democraţie pozitivă, cât şi negativă.

      -De regulă în funcţie de funcţie. Iar democraţia este pozitivă pentru cei ce conduc şi negativă pentru cei din alte poziţii. Cu opoziţia se mai înţeleg.

      -Înseamnă că se menţine permanent un echilibru între diversele poziţii sociale ?

      -O, poziţii sunt multe la noi, pentru că fiecare stă cum poate, când nu are încotro. Fiecare cu o poziţie a lui. Eu mă bag mai puţin. Alţii sunt cu papagalul.

      -Papagal ? Pasărea aia care repetă ce spun alţii ?

      -Da. Ce spun şi ce-i spun alţii, în funcţie de culoarea politică. E foarte util să ai papagal; mănânci şi tu o pâine albă cu el.

      -Şi este comestibil ?

      -Nu, numai penele-s de el. Are însă ciocul curbat mult, ca să poată ţine bine ce apucă.

      -Şi tu nu ai papagal ?

      -Nu, că eu mi-s dintr-o bucată şi nu-mi place să umblu cu cioara vopsită.

      -Se poartă şi aşa ceva ? Cine ?

      -Care poate şi pe unde poate; şi în ţară ţi pe afară. Unii mai intră la apă şi ajung să vadă doar negru în faţă.

      -Înţeleg, de la cioară. Iar negrul nu vă place; de aceea vopsiţi cioara. Aveţi alergie la culoarea neagră ?

      -Nu numai la negru. Am avut şi „sutane negre” şi „cămăşi verzi” şi „cravate roşii” şi ne-am cam săturat de papagali. Acum se poartă „dalmaţienii”; atât s-au amestecat culorile, că deja acum sunt toţi „o apă şi-un pământ”.

      -Asta nu înseamnă nămol ? Cum îi puteţi suporta aşa mânjiţi ? Nu aţi încercat să-i mai spălaţi ?

      -Merge greu. Dacă se apropie unul mai mult de ei, se mânjeşte şi el şi se oferă altul să-l spele şi tot aşa. Ne consolăm majoritatea cu alb-negru, deşi cei pătaţi o duc mult mai bine în color.

      -Înţeleg. Culorile politice sunt esenţiale la voi şi vă fac zile negre. Tu, de exemplu, eşti în verde. Cum este ?

      -Nu verde, cachi. Cu „verzii” sunt alţii; bine şi pentru ei.

      -Deci la voi cine are o culoare mai bună, are parte. Este de ajuns numai culoarea ?

      -Nu numai culoarea, ci şi portretul, că unul este Enescu şi altul Washington.

      -Nu-i cunosc. Tot terrieni ?

      -Cam aşa. Cu primul te cam târăşti, că e autohton de-al nostru, cu celălalt zbori şi zburzi şi pe afară.

      -Cu zburatul cum este pe la voi ? Se practică frecvent ?

      -Da. Cine are zboară pe oriunde, cine nu, de oriunde.

      -Singuri, sau în colectiv ? Cu ce viteză ?

      -Şi, şi. Depinde cine te „ajută”, din ţară sau de afară. Te zboară de nu te vezi. Unii s-au obişnuit şi cad tot în picioare, dacă găsesc „ţapul ispăşitor”.

      -Ţapul de bere ?

      -Nu. Ăla se dă ca să fie găsit celălalt.

      -E un fel de tradiţie ?

      -Noi zicem că „se trag iţele”

      -Aşa se pronunţă corect ?

      -Nu, aşa se practică mai concret.

      -Sunteţi mai inteligenţi decât credeam. Timpul nu-mi permite să continuăm acum discuţia. Datele pe care le deţinem despre voi sunt parţial eronate. Cu tine se poate purta uşor un dialog. Alte civilizaţii sunt limitate de scheme logico-matematice. Voi aveţi multe ciudăţenii în şi printre voi. Merită studiate; ar trebui să le luăm cu noi.

      -Dacă aţi putea. . .

      -Vom amâna decizia privind planeta ta, o intervenţie putând deregla „specificul” vostru. V-am mai putea aduce, comparativ, şi alte specii civilizate.

      -Alte specimene ? Nu-i nevoie; avem posibilităţii nebănuite de a ne bate singuri cuie-talpă.

      -O, rezistenţă la durere. Nu mai am timp din păcate. Vom reveni peste cca. 1000 de ani de-ai voştri. Ca o amintire a discuţiei noastre şi pentru a-ţi motiva absenţa, vei primi stenograma întrevederii. . . .

     

      Stenograma a constituit baza anulării pedepsei de trei zile de arest, dar şi a internării lui la un spital „de specialitate”, pentru grave suspiciuni.... Pe căi oculte, obişnuite, stenograma a ajuns atât în „mâna” presei independente, de ea însăşi, cât şi în posesia alteia, dobândind un larg ecou internaţional.

      După discuţii furtunoase, forurile politice planetare l-au declarat, în lipsă, erou universal, întrucât prin intervenţia lui a salvat omenirea de la o intervenţie care ar fi putut duce la o societate post-haotică, utopico-aberantă, de o perfecto-corectitudine iraţională.

      Conduce rea profesională l-a recompensat cu un bilet la spectacolul ”Circari şi panglicari inter- şi naţionali”. Nu s-a dus. Îl durea capul. Oricum era sătul-saturat de cei de la Tele-vizuini.

      Organele de Specialitate medicale şi nu numai, prin oamenii lor de bună-credinţă, i-au „recomandat” să se odihnească şi să doarmă cât mai mult, adică să închidă ochii şi să tacă.

     

     

© Copyright Gheorghe Rogoz

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :