Stateau acolo, toti patru, alesi pentru a-si salva, fiecare, lumea sa. Din toate civilizatiile a fost usor sa fie ales cel mai bun. Doar la pamânteni a fost mai greu... Atât de diferiti si parca fara legatura unul cu altul... Si au ales. Greu, dar au ales. O fiinta nu foarte înalta, destul de bine facuta, cu o mustata care-i masca putin fata nu prea chipesa...

      - Începeti, a spus Entitatea.

      Si cel de pe Altair le vorbi primitivilor despre lumea sa si despre zborul cosmic, despre încercarea de a cuprinde în tine întreg Universul si despre extraordinara senzatie pe care o ai plutind în spatiu. Si le spuse cum sa-si faca nave cosmice, statii orbitale, costume protectoare si le vorbi mult si ei îl ascultara cu interes. Si el încheie spunând:

      - Zburând vei avea mai multe case: zeci, sute, mii, câte planete sunt într-o galaxie... Caci mai mult nu poti merge. Si daca o planeta va pieri, civilizatia va ramâne pe celelalte planete si nu va disparea. Cei ce vor sa traiasca vesnic, asa sa faca...

      Entitatea ofta si-l privi prin ochii sai de energie. Apoi îl întreba:

      - Si daca e distrusa întreaga galaxie?

      Cel de pe Altair coborî privirea si se retrase.

      Si începu cel de pe Mirena. Le spuse cum sa faca roboti si cum sa construiasca totul pentru a progresa rapid. Si le vorbi despre inteligenta artificiala si ceea ce pot face mecanismele si încheie:

      - Vreti sa fiti liberi? Faceti roboti, fabrici, uzine, masini... Ele va vor ajuta sa va eliberati de orice va împiedica...

      Primitivii dadura din cap multumiti. Dar Entitatea ofta din nou si-l întreba cu vocea sa de eter:

      - Si daca dispare galaxia?

      Cel de pe Mirena, plecându-si capul, se retrase.

      Si veni la rând cel de pe Riga. Si le vorbi despre nemurirea biologica si despre posibilitatea de a te regenera mereu. Si le spuse ca poti din orice fragment sa recreezi întregul si le vorbi despre perfectiunea lucrurilor.

      - E un fel de magie, zise el. Încercati sa va regenerati mereu si veti izbândi!

      - Da, da! spusera în cor primitivii.

      Si din nou Entitatea ofta si se retrase în eonii sai. Apoi, cu glas trist, spuse.

      - Si daca se dezintegreaza galaxia?

      Cel de pe Riga îsi musca buzele si tacu.

      Si ramase doar pamânteanul. Si acesta lua un bat si începu sa deseneze pe nisip, apoi lua câteva pietre si începu sa construiasca cladiri micute, inutile, dar care îti încântau ochiul. Apoi cânta si tot Universul fremata atunci. Si pamânteanul îi privi pe primitivi si le spuse:

      - Eu nu va pot ajuta. Nu stiu nimic. Stiu doar sa visez. Sa compun rapsodii desenând, jucându-ma, cântând. Visati, compuneti astfel de rapsodii si veti putea învinge...

      Primitivii îl privira mirati. Dar Entitatea deschise ochii si, plina de speranta, întreba:

      - Si daca e distrusa galaxia?

      - Atunci sufletul tau, creat din visare, cântec, culoare si joaca îsi va lua zborul altundeva si acolo va renaste!

      Undeva, departe, la milioane de ani-lumina, trei galaxii erau înghitite de haos.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :