II
Ogg,un pitic cu o barba pana la brau, urat lipit pamantului, cu un ochi mai mic decat celalalt se asezase cu spatele langa un arbore batran.Dupa ce trase cateva ochiade in stanga si in dreapta, incepu sa motaie.Tar, mai tanar si mai prostut din fire se asezase turceste langa un tufis.
-Psst, Corbin !Corbin!
-Aici!
Corbin era mai aiurit din fire, dar asta nu ii incetinea indemanarea cand era vorba de a fi foarte tacut si atent, cel putin cand situatia o cerea.Acum situatia chiar o cerea, fiind la doi pasi de Tar.
-Cand iti fac semn, il iei pe cel de langa tufis, dar in liniste.
Corbin ii facu semn ca a inteles.
Privindu-l mai atent pe Tar, Corbin parca zari o sclipire in ochii lui, o sclipire care i se paru ciudata. Tar statea linisitit, foarte linistit, aproape ca avea un zambet pe fata. Zambet? Linistit? De ce ar fi aceasta creatura linistita cand tocmai a rapit o femeie?
Ogg incepu sa isi ichida pleoapele involuntar, oboseala si aerul ciudat care ii impresmuia pe toti incepuse sa il acapareze.
Alex facu un gest cu mana. In acel moment Corbin intoarse cutitul, se lasa in jos si ii puse mana lui Tar pe fata sa nu poata sa scoata un sunet. Totusi un sunet se auzi, sunetul de sange tasnind, o pata rosie pe grumazul lui Tar, si un suvoi pe cutitul inca fierbinte al lui Corbin.
Alex, multumit, inainta incet spre Ogg, stiindu-l rezemat de pom; isi scoase brisca, veni prin spate si in momentul acela se trezi cu piticul in fata lui.
Ogg, cu o fata extrem de suparata si cu toporul din mana dreapta ridicat pana peste cap, scoase un strigat de alarma.
Corbin, alarmat de stragatele care incepura sa izvorasca in jur, sari in mijlocul piticilor ca o broasca in lac. Ii iesi in cale un pitic solid, un coif ruginit rezemandu-se pe sprancele lui. Cu un urlet de atac se arunca peste Corbin cu toata forta. Corbin, invatat cu multe tactici de lupta, se feri cu usurinta, in acelasi timp lovindu-l pe pitic cu latul cutitului pe obraz.
Acesta enervat si mai mult, se intoarse si cu un zambet ii intoarse favorul.
Toporul pe care il tinea in mana, cam jumatate din marimea piticului, ii intoarse lui Corbin incheietura stanga. Acesta, ignorand durerea, reusi sa se fereasca de urmatoarea lovitura, si isi aduna cutitul de pe jos, imediat ce piticul isi redresase toporul spre el.
Casa vrajitorului: un loc mirific, un loc in care nimeni nu credea ca poate sa traiasca cineva. Un loc atat de simplu si gol, un loc atat de magic. Batranul isi ridica ochelari, se sterse de sudoare, si ii puse la loc. Cartea din fata lui ar parea indescifrabila pentru un om de rand. Dar pentru el, era o carte care ducea sprea alte locuri, locuri in care vrajitorul se
aflase de multe ori, locuri in mintea si in sufletul lui.
-Da... de trei ori se schimba si se transforma intr-o substanta rosie. Hmm rosie, ce naibii? Am imbatranit prea mult, am inceput sa uit lucruri. Ori sunt prea batran ori sunt prost. Sa trecem peste asta. Asaa... doua artensia matafortis, fir-ar ei sa fie de prosti, cum am putut sa ma iau dupa ei. Ah... daca as putea totusi. Da!
Mosneagul trase un fluierat, si cat ai clipi, pe gemuletul casei intra o pasare. Un vultur. Un vultur mare si puternic, care inspira incredere, si pentru cei slabi de inger frica, numai cand te uitai la el.
-Ahh, dragul meu Altimex, nu ne-am mai vazut de trei saptamani. Fii dragut si du biletelul asta lui Dragos.
Rupse o bucatica dintr-un pergament, scoase o pana de scris, si cand facu asta, Altimex scoase un tipat si incepu sa dea din cap, doar isi amintea cand a rupt-o din coada lui. Imbiba pana in carbune diluat cu apa si se apuca de scris:"Dragul mei Dragos, fii dragut te rog si procura-mi si mie doua artensia matafortis, vezi ca florile sunt rosii, nu te lua dupa toti natangii, si dai-le lu Altimex sa mi le aduca. Te voi rasplati insutit."
Rula bucata de pergament si o prinse de piciorul vulturului. Pasarea numai astepta alte comenzi si pleca in zbor pe fereastra micuta. Vrajitorul, multumit, scoase pipa din-trun buzunar al robei. Scoase si o pungulita cu ierburi de-ale lui, presara in pipa, aprinse, si se puse in continuare pe citit.
Ogg statea cu ochi lui strambi si gura deschisa in care se vedeau vreo cinci dinti lipsa, fata in fata cu Alex. Baiatul fu mai rapid si dintr-o miscare, ii mai zbura cativa dinti lui Ogg. Piticul, enervat nevoie mare, incepu sa urle de durere. Alex fu si de data asta mai rapid, si iarasi se auzi un tasnet de sange. Ogg urla cat mai putu, deoarece traheea lui nu prea mai era intacta, iar in cateva secunde era deja rupta in doua.
Atunci, Alex se intrepta spre Corbin, vazandu-l cu coada ochiului ranit si cu un pitic destul de fioros pe capul lui. Restul de pitici tocmai ce ajunsesera in spatele lui Alex, cand deodata, o lumina orbitoare se aprinsese in mijlocul tuturor. Baietii si pitici, inghenuncheara si isi pusesera mana la ochi.
Lumina incepu sa se diminueze, cand in mijlocul ei aparu o femeie imbracata intr-o rochie aurie, iar in laturile sale, doi barbati, imbracati tot in auriu.
Barbatii tineau in maini un scut si o lance si toti trei aveau priviri foarte calme.
-Bravo.
-Ce? Cine esti tu?
-Eu sunt Ana. Doamna padurii aurii, iar voi doi, se pare ca va aflati cam la ananghie.
-Adica, stai, ca nu inteleg, de unde??
-Calm Corbin draga, toate vor fi explicate, pentru inceput, trebuie sa stii ca nimic in padurea asta nu se intampla fara sa stiu eu si sa vreau eu. Si nimic din ce se intampla aici nu este cu intentie rea.
-Nu este cu intentie rea? Dar cum explici o duzina de pitici hidosi carand o fata legata la gura dupa ei?
© Copyright Ciprian Micu
|
Comentarii (1) |
|
Ciprian Micu
Sâmbătă, 28 Noiembrie 2009, ora 01:15
Hmm... Corbin si Alex merita mai mult.Povestea asta va avea continuarea meritata, bineinteles in alt film.
|
|
|
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|