"Cuvinte de iubire
rostim de-atâtea ori
Cu usurinta unor nestiutori
în toate.
Si daca începutul
ne poate da fiori,
Obisnuitul vine
si iarasi ne desparte.
Si trece înca o vreme,
pâna sa fim din nou
Încrezatori în vorbe
ce au mai fost rostite
Si fara vrere, iarasi,
ne vom trezi ecou
Al vorbelor ce fost-au
si vor mai fi rostite..."
Raspuns:
Aceste-au fost cuvintele ce ieri
Le-am adunat pe plaiurile mele.
Nu spun ca sunt urâte, sunt pareri,
Iar eu ma regasesc vorbind cu ele.
Si vin sa te întreb eu sincer, azi:
De ce lasam dorinta sa desparta?...
E noul început,
chiar vrei sa pierzi?
Eu nu mai vreau sa scriu
a fost odata...
Eu chiar nu vreau sa ma trezesc
ecou
În fata "vorbelor" ce vor mai fi
rostite,
E bine sa traim un sentiment
din nou,
Sa pretuim doar versurile ieri venite...
Si daca vei citi tacut aceste rânduri,
Gândeste-te ca-n lumea asta
existam.
Tu vrei sa construim de azi
cuprinsuri,
Un sentiment pe care-l meritam?...
M-ai provocat, cuvintele ma-ndeamna
Sa ma ridic, sa nu mai lâncezesc.
Sa dau culoare, sa nu mai ramâna
Doar amintirea-n urma, sa privesc.
Hai sus, tu omule din versuri!...
Nu te ascunde-n virtualul strâmt.
Hai vino sa lucram la rânduri,
Sa daruim iubire, asta simt.
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.