evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Triunghiul roşu  -  Conştiinţa lui Uezen  -  De profundis  -  Geneza  -  Octopolul  -  Dispariţia  -  Meduza (III)  -  Valoare reziduală  -  Oglinda îngerilor  -  Muzica  -  Poză de buletin  -  Pastel  -  În tren  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Din vitrină  -  Lumea lui Ingo  -  Factorul "Haos"  -  Vrăjitoarea  -  Darul divin  -  Dependent TV  -  Elixirul vieţii  -  Meduza (X)  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Prima pagină  -  Puroi I  -  Jeopardy  -  Fata din vis  -  Cap de listă  -  Conştientizarea  -  Aedes  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Turnul de calcar  -  Liber arbitru  -  Schimbare de management  -  Transplant de suflete...  -  Mamal - Beciul  -  Elegie pentru Jeromed  -  Iluzia viselor  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Renaşterea...  -  Nopţi albe, zile negre  -  Norul de argint  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Uchin (fragment)  -  Striptease  -  Ankirah  -  Ultima frunză


Poarta neliniştilor

Mie

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 25 Noiembrie 2007, ora 16:17

      
      Mi-aş fi dorit dragostea eternă
      a fiilor mei
      Yin şi Yang
      Dar ca zeiţă
      nu mă pot iubi decât egoist,
      Eu pe mine însămi!
      Privind în globul meu de cristal
      păşesc în China şi ies din China
      În veşnic balans.
     
     
      M-am deschis când Yang râdea
      Dansând vălurirea apelor roşii,
      galbene, verzi
      Dar cu lacrimi pe obraz
      De ce?
      Din cauza fetelor, desigur, a fetelor!
     
     
      Şi m-am închis lângă Yin,
      Născut din momentele mele triste
      De ce e trist fratele meu?
      Se întreba celălalt, jucăuşul.
      Din cauza perfecţiunii, desigur.
      Dar el e fericit căutând-o.
      E fericit dansând gol pe străzi
     
     
      Numai şi numai pentru mine!
      "Let's begin!"
      Şi dansul Tai - Chi
      se dezleagă în lume
      Furăm, zburarăm, ameţirăm.
     
     
      Şi zâmbetul vesel
      Şi zâmbetul trist
      Jumătăţile globului meu de cristal!
     
     
      China este precum fiii mei,
      Iar eu mă simt ca o domniţă
      Adormită
      Pătrunsă de frumuseţea Visului etern.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online