vine o vreme
când toate iubirile mor
rămâi o insulă pustie
într-o mare de oameni
vine o vreme
când toți oamenii mor
rămâi o insulă pustie
într-o mare moartă
vine o vreme când
te-ntrebi care ți-e rolul
în acest calvar infinit
al pustiului
te-ntrebi de ce oamenii
sunt atât de sărați
atât de uscați
ca peștii crucificați pe sârmă
te-ntrebi de ce iubim moartea
scoicilor
care ne gâdilă tălpile
nisipindu-ne urmele
te-ntrebi de ce atingerea noastră
se preface în moarte
de ce de ce de ce de ce de ce
femeia nu-și închide copiii
în pântec
să creștem miliarde de oameni
într-o singură femeie
UNIVERSALĂ
de ce trebuie să se reverse
potopul facerii
peste pământul avid de sânge
de ce moartea asta stearpă
nu naște morți
deja primeniți de soartă
să-i alăpteze cu întuneric
să ne lase să ne scăldăm în lumină
până ne vom curăța
de toate păcatele Evei
care ne-a avortat acestei lumi
închipuite
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.