evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Vid imprevizibil  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Gondolierul  -  Coconul  -  Apocalipsa  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Experienţă pecuniară  -  Închis  -  Gri şi roşu auriu  -  Ea, eu şi ei  -  Luminile oraşului XVII  -  Copilul gheţii  -  La copcă  -  Invizibilul  -  Războiul lumilor  -  Mesajul  -  Scrisoarea  -  Meduza (X)  -  Mr. Loverman  -  Mutare disciplinară  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Povestea unui suflet  -  Submarinul Roşu  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Andru  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Liber arbitru  -  Gender X  -  Homus trolEIbuzus  -  Genocidul  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Ambuscadă pe Uslar  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Capsula  -  La frontieră  -  Puroi III  -  BO  -  Fântâna de iasomie  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Depozit.02  -  Viola  -  În umbra sorţii  -  Macii  -  Alfa si Omega. Moon  -  Paradox  -  Legendele Căutării (II)  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Engel  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Fortul


Sângele albastru al cuvântului

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 20 Ianuarie 2008, ora 14:33

       ...îmi amintesc de copilărie
      cum scriind cu peniţe noi,
      tot voiam să scriu perfect alfabetul...
      a, b, c…
      Literele toate,
      Astfel încât să mă redau pe mine.
     
      Nici una, însă, nu era destul de bună,
      Mereu şi mereu înlocuiam
      peniţa la toc,
      Peniţa care zgâria, vai,
      foaia de hârtie.
     
      Mereu şi mereu
      Literele erau strâmbe.
      Adânc apăsam pe toc şi hârtie
      Să văd ce poate fi Dincolo.
      Niciodată, însă,
      Sângele albastru al cuvântului
      Nu îmi arata nimic din mine,
      Nimic nu era din cuvântul
      care să spună ceva.
     
      Şi atunci eram pedepsită aspru:
      “Rupe foia! Ţipa mama,
      Să nu vadă, iar, doamna învăţătoare,
      cât greşeşti!”
      Dar doamna habarnu avea.
      Şi caietul era tot mai subţire,
      Căci în locul cuvintelor
      mie îmi plăcea să desenez albine,
      cai, vulturi,
      Ce mai apoi îşi luau zborul.
     
      Of, ce greu aram cu peniţa pe foaie!
      Până într-o zi,
      Când am observat
      că m-am făcut dintr-odată mare,
      Dar cu năravul tot aşa am rămas,
      Zgârii, când scriu, hârtia,
      Poate dau de ceva,
      Poate mâine voi scrie perfect
      Litera aia.
     
      Din păcate, nu mai pot rupe foaia
      Doar o zgârii şi mă uit prin ea!
     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online