Singuri nu știm uneori
cum ne ucidem visele
Luăm țărâna în palmă
și așteptăm din lutul ars
să încolțim semințele…
O singură ploaie
una singură
și-atunci spunem:
Doamne, Tu ești
Marea Așteptare
Marea Dorință
marea de noi
neputință
care ne-acoperă
înțelept
ca un mit.
Sursa : volumul "Ochiul de veghe", Iași – CRONICA 2007
Nu există nici un comentariu
Comentează articolul
Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.