Am căzut în păcat iubind,
Nu cum iubește lumea-ntreagă,
Ci cum iubesc zei odihniți.
Dar lumea ne-a exilat iubirea,
Și-am devenit vulcani de tix,
Și-atunci când pică în păcate,
Se spală-n tixul nostru cu sfială,
Că n-au iubit ca zeii odihniți.
sunt ceea ce sunt si nici un "fel" nu ma defineste si nu stiu cat scrisul meu transmite sau surprinde sau place sau mira si nici cata luciditate, neliniste, furie, culpa cuprinde si daca acestea si altele sperie sau depasesc stapanirea de orice fel...cert este ca nici nu-mi propun decat sa se scrie ce scriu cu sufletul meu....
iti multumesc Diana!
Diana Alzner
Joi, 4 Septembrie 2008, ora 13:00
Adda, ești într-adevăr specială. Poemele tale transmit ceva, un sentiment de multe ori inefabil, important este că există. Acesta este scopul unui text liric, nu? Mă miră însă că aceste sentimente oscilează între neliniște- vinovăție- furie-tristețe. E multă luciditate în poeziile tale, uneori acest lucru sperie.
Nu-mi plac poeziile tale, dar nu mă pot stăpâni: le citesc!
Comentează articolul
Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.