aș fi vrut ca Dumnezeu
să fie măcar o dată om
și să petreacă ceva timp
și cu mine
să ne întâlnim
într-o bună zi pe stradă
el să mă bată cu palma pe umăr
ce faci prietene?
apoi să fumăm o mahoarcă
să bem un pahar
să stăm de vorbă cu orele
despre femei
să cădem beți pe sub mese
el poate să se prefacă
apoi dimineața să mâncăm
o ciorbă de burtă
acrită cu oțet
la nota de plată
să fie totul trecut în contul lui
cu promisiunea
unei rugăciuni de mulțumire
și în clipa de pe urmă
să ne dăm mâinile bărbătește
să ne strângem în brațe
și să ne ținem minte
pentru totdeauna
oamenii pe care i-am întâlnit
o dată în viață
aduc pe undeva cu Dumnezeu
îmi lipsesc îmbrățișările lor
strângerile de mână
dar mai ales privirile
atunci când timpul
uita să respire
de la o vreme
îmi bat amintirile în cuie
sunt colecționarul poemelor
de unică folosință
Sursa : volumul "Absența a ceea ce suntem", editura Fides - februarie 2009
Nu există nici un comentariu
Comentează articolul
Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.