Știi câte zări am numărat
tot căutând cocorii
care plâng și mor tăcând?
Te căutam în mine
murind a mia oară
și nu știam ce porți se-nchid
în univers
Și pentru cine pustiul
înseamnă-acasă
și iar mă văd aicea
pe pamânt plângând,
De nu mai știu nici eu
pe unde încă sa te caut
și unde-i fericirea mai ales.
Niciodată cuvintele
nu-mi sunt de-ajuns
când nu ma regăsesc în mine
Un cerc de foc în jurul meu
mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări,
degeaba jumătatea mea
o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă,
un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
Imi crește-n suflet dorința
de a mă regăsi
tot cautându-te pe tine,
Și să rămâi al meu
oricât de greu ar fi
luptându-ne cu disperarea,
Eu sunt văzduhul și întunericul
și raza de lumină
ce către tine vine,
Căci te doresc să vii,
să numeri stelele,
și te aștept odată cu-nserarea.
Trec ca o umbră pe trotuare pline
de-ntunericul bolnav și de tăceri,
Ecou sălbatec lasă-n urmă pașii mei,
ca un suspin scăpat întâmplător
Si mult prea mult te vreau iubite
pe tarmul viselor cu nestatornice pareri,
Ca să-mi răpești singurătatea
și să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns
când nu mă regăsesc în mine,
Un cerc de foc în jurul meu
mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări,
degeaba jumătatea mea
o porți cu tine,
Căci stele cad lasând în urmă,
un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
fantasy 
SFera Online v 2.1 - arte vizuale şi literatură de anticipaţie