Mereu vreau să vorbesc cu tine
deși niciodată nu ne-am văzut
De-aceea poeziile mele
sunt toate de dragoste
și tu veșnic îmi vei rămâne
necunoscut
Pentru că tu ești ființa aceea
imaginară
care se confundă cu grecii
rămași întru nemurire
Tu ești Pământul
pe care
și pentru care
secolele s-au purificat prin iubire
Și ce-i mai nepământesc
decât să iubești pământul?
și ce-i mai pământesc
decât să iubești cerul?
Și sprijinindu-te
de planeta Micului Prinț
cu stropitoarea sub braț
să strigi: Evrica!
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
fantasy 
SFera Online v 2.1 - arte vizuale şi literatură de anticipaţie