Închisă în pântecul negru al lumii,
strâns legată
și totuși liberă să merg în sus,
la infinit,
în spirală,
cu fața de veșnicie fulgerată,
să mă alătur
lângă ceilalți îngeri oricând,
cum de-am înțepenit, speriată
ca un cuvânt în dreptul inimii
ca un cuvânt în dreptul inimii
ca un cuvânt în dreptul inimii
în iadul blând,
în binele urât, bolnav,
bătrân și trist
din mine?
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.