evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Caseta pirografiată  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Crist sideral  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Piese de muzeu  -  Povestea unui ceas  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Vânătorii de poveşti  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Luminile oraşului XXVII  -  Pescarul la apus  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Răscrucea  -  Calul cruciatului  -  Misiunea  -  Gustul libertăţii  -  Luminile oraşului IX  -  Strada Cosmos  -  Obsesia  -  Jocul Zeilor (II)  -  Texte.01  -  Necunoscutul intrigant  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Boaba de spumă  -  Luminile oraşului  -  Resacul Timpului  -  O Poveste (?) modernă  -  Supravieţuitorul  -  Pulbere de stele  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Vatmanul - Purificarea  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Meduza (I)  -  Îmbrățișare  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Meduza (IV)  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  La frontieră  -  Fata morgana  -  Fără doar şi poate  -  Iubirea de pe Venus  -  Sfârşitul lunii  -  Aripile din cer  -  Sunet pentru suflet  -  Nebunii lui Arrianus  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Fanfara municipală  -  De aici, de sus...


Femeie!

  Rodica Cernea
Rătăcire
Poveste
Orb
Aşteptare
Eu şi tu
varianta print

Rodica Cernea



Publicat Duminică, 9 August 2009, ora 09:58

      Când lacrimi nu mai curg
      pe-obrajii tăi de floare
      şi gândurile ţi-au adormit,
      stând doar în aşteptare,
      îţi legeni visele de dor
      în nopţile cu lună plină
      în aşteptarea unui prinţ frumos
      şi poate-o zi senină.
     
      Ţi-ai acordat chitara astăzi,
      cu diapazonul timp
      să-ţi poţi picta iubirea,
      înconjurată-n nimb.
      Oprit-ai cu-n surâs în zori
      şi ploaia să mai cadă,
      nicicând iubirea ta, abisul inimii,
      să nu ţi-l vadă!
     
      Şi de ţi-ai frânt aripile,
      în zboru-ţi către soare
      şi-n faţa sorţii, neplecată,
      bătătorit-ai grea cărare,
      în noapte, tu străbaţi
      cu pas uşor Calea Lactee,
      pe veci iubirea este-a ta,
      eşti diafană şi magică femeie!
     
      Cu pletele-ţi de noapte,
      acoperi chipul tău senin
      iubirea ce mi-ai dat-o-n dar,
      este un dar divin!
      Când ochii tăi, azurul cerului,
      se oglindesc în noapte,
      toată pădurea, marea
      şi universul este plin de şoapte!
     
      Când şoapta ta zefir,
      mă mângâie pe pleoape,
      când trupul tău flămând,
      îmi este-atât de-aproape,
      ne cufundăm tăcuţi,
      trăind în noapte absolutul,
      creând miraculul,
      dăm timpul înapoi,
      uităm trecutul!
     

© Copyright Rodica Cernea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online