Partidul

Dimitrie-Sorin Pană Dimitrie-Sorin Pană a publicat 8 texte pe sferaonline.ro Mandate, pentru morţii încă vii Zori de Paşte La ceas de despărţire Se-ntorc aleşii Vis de Moş Niculae mai multe... varianta print

Dimitrie-Sorin Pană dimitriesorinpana@gmail.com

Publicat Duminica, 23 August 2009, ora 10:05

      Partidul e locul ce-aduce la viaţă
      Istorii născute din sânge vărsat
      Pe câmpul răbdării, zdrobite pe faţă
      De cerberii ţării, născuţi în păcat.
     
      Partidu-i puterea din mâinile ginţii,
      E leagănul vieţii trăite în van,
      E casa din stele, copiii, părinţii,
      Ce-au pus stăpânire pe ultimul ban.
     
      Partidul e jaful creat prin magie
      Pe calea credinţei indusă-n norod,
      E luxul ce-aduce pe veci sărăcie
      La zestrea de vise păstrată în pod.
     
      Partidul e codrul sedus la tăcere,
      E lacul de munte şi marea cea mare,
      E ritmul furtunii, e vânt,adiere,
      Pe-a uliţii caznă, e zeul cel tare.
     
      Partidul e cerul lipsit de culoare
      Când roşu ori galben, acelaşi decor
      Ne cerne prin bolta călită în soare,
      Iluzii deşarte cântate în cor.
     
      Partidul e tot ce se fură cu acte
      Şi nimeni nu vede, măreţe hoţii,
      E hoitul ce pute, mănunchiul de fapte
      Păstrat pe vecie-ndreptar la copii.
     
      Partidul e haina din ziua de mâine,
      E codrul de pâine mâncat pe ascuns,
      E hamul sau lanţul purtat ca un câine
      De cel care latră şi n-are răspuns.
     

© Copyright Dimitrie-Sorin Pană

Comentarii (1)
rodica cernea Joi, 27 August 2009, ora 10:58 Nu vreau să fiu în astă lume hăituit, nici lacrima nu vreau s-o văd cum moare, vreau să te văd, cum zorii tu i-ai biruit, vreau doar să văd, cum soarele răsare! Nu vreau s-aştept ca timpul să mă ocolească în timp ce haitele flămânde trec prin faţa mea, vreau nerăbdării mele, clipa, leac să îi găsească iar tu, românule, să fii pe cer, o mica stea! Iar dacă drumul tău, ades e troienit, din cerul negru, neaua, tot continuă să cadă, nu mai privi cerşind, înspre acel zenit, chipu-ţi înlăcrimat, străinul, nu va voi să-ţi vadă! Şi dacă totuşi, pe-obraji ai lacrimi multe, râuri, zâmbeşte spre acel ce-n faţă, încearc-a te privi, el nu te vrea vedea, gârbov sub multe biruri, ci doar înlăcrimat, visând, la zările pustii!?? Cu-obrazul sfichiuit de vântul care trece, şi vorbe grele ce asuprăţi se abat, nu mai gândi la neaua albă care-i tare rece, ci doar la clipele ce-n roata vieţii neâncetat îţi cad! Sunt mulţi ce-ar vrea să vad-acum lumina şi să trăiască neânfricaţi, ca niste pui de lei, dar a cui credeţi oare că e toată vina când ei ridică-n slavă, pe răi şi pe mişei?

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :