evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Necunoscutul intrigant  -  Peştera II  -  Delir  -  Cine sunteţi?  -  Puroi II  -  Panica  -  Brăduţul  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Misiunea  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Jocul Zeilor (II)  -  Program de criză  -  Casa nebunilor  -  Taina leului  -  Coşmar  -  Transplant de suflete...  -  Nopţi albe, zile negre  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Nu deschideţi uşa  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Luminile oraşului IV  -  Elegie pentru Jeromed  -  Copilul gheţii  -  Detenţie  -  Uezen  -  Limoniu  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Fata mării, Poliana  -  Timpul  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Aura urii  -  Children of mine  -  Proces neverbal  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Caiet de regie  -  Meduza (III)  -  De profundis  -  Luminile oraşului XXV  -  Oglinda îngerilor  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Café du Marcel  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Sedrina  -  Valoare reziduală  -  Luminile oraşului XIII  -  Aer  -  Război obişnuit  -  Acolo unde s-a oprit metroul


A cui e vina?

A cui e vina?
  Rodica Cernea
Rătăcire
Poveste
Orb
Aşteptare
Eu şi tu
varianta print

Rodica Cernea



Publicat Duminică, 27 Septembrie 2009, ora 11:12

      Nu vreau să fiu în astă lume hăituit,
      nici lacrima nu vreau s-o văd
      cum moare,
      vreau să te văd,
      cum zorii tu i-ai biruit,
      vreau doar să văd,
      cum soarele răsare!
     
      Nu vreau s-aştept
      ca timpul să mă ocolească
      în timp ce haitele flămânde
      trec prin faţa mea,
      vreau nerăbdării mele, clipa,
      leac să îi găsească
      iar tu, românule, să fii pe cer,
      o mica stea!
     
      Chiar dacă drumul tău,
      ades e troienit,
      din cerul negru, neaua,
      tot continuă să cadă,
      nu mai privi cerşind,
      înspre acel zenit,
      chipu-ţi înlăcrimat, străinul,
      va voi să-ţi vadă!
     
      De ai pe-obraji, mulţimi de lacrimi,
      râuri,
      zâmbeşte spre acel ce-n faţă,
      încearc-a te privi,
      el te va vrea vedea,
      gârbov sub multe biruri,
      şi doar înlăcrimat, visând,
      la zările pustii!
     
      Cu-obrazul şfichiuit
      de vântul care trece,
      şi vorbe grele ce asupriţi se abat,
      nu mai gândi la neaua albă
      ce-i atât de rece,
      ci doar la clipele ce-n roata vieţii
      neîncetat îţi cad!
     
      Sunt mulţi ce-ar vrea să vad-acum
      lumina
      şi să trăiască neînfricaţi,
      ca niste pui de lei,
      dar a cui credeţi oare
      că e toată vina
      când ei ridică-n slavă,
      pe răi şi pe mişei?
     

© Copyright Rodica Cernea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online