Încerc să-mi alipesc spinarea
de ochiul transparent al universului.
Strig după ajutor,
zadarnic!
Nimeni și nimic nu mă ajută!
E greu să alipești
o spinare cocoșată,
plină de ură,
de sfera universului
în plină expansiune!
Ochiul D-lui crește,
cristalinul lui va ajunge
la saturație!
Se va produce implozia
ce va absorbi totul în ea!
Materie, credință, ură, ființă!
În pumni, se mai zbate o șoaptă
cătându-și ecou în clipa ce trece
dar, și-a uitat numele
turnându-și cenușa zeilor
peste cap!
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.