evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Puroi I  -  Invizibilul  -  Conştientizarea  -  Bodaproste  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Fragmentalism  -  Visătorul  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  ªahul de duminică  -  Eu, Singularul Absolut  -  Conştiinţa împăcată  -  Alertă !  -  Muzica  -  Lacul negru  -  Satiră robotică  -  Moştenire de familie  -  O lumânare pentru mama !  -  Proces neverbal  -  Perdeaua lui Simon  -  Către a opta zi  -  Jocul libertăţii  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Aniversarea  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Meduza (II)  -  Sinucigaş plătit  -  Ulysse şi Hector  -  Luminile oraşului VIII  -  Mr. Loverman  -  Luminile oraşului IX  -  Criminali Umanitari  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Brăduţul  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Icoana  -  Cyborg story  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Vid imprevizibil  -  Unii îmi zic Charon...  -  Fabrica de vise  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele


Poem (1)

“Cu ochiul p

Angela Baciu



Publicat Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 09:55

      Să mă închid aş vrea
      în gânduri sălbăticite
      mâine este azi,
      aşa spun mereu asemeni unei
      fiinţe abisale
      să simt fiorul aş vrea
      odată cu sângele
      – un contur, o linie,
      ceva mult mai aproape.
     
      Ei da, eram o tăcere,
      erai o tăcere,
      recunoşteai -
      TU nu mai erai acolo,
      renunţasem. cu memoria palmelor
      ascultă cum
      bate vântul de martie
      a desprimăvărare.
     
      Citesc Poe
      şi din când în când mai
      trece Dumnezeu prin odaie.
      Mă priveşte
      apoi închide fără zgomot uşa,
      imi spun trebuie să învăţ să merg
      pe drumul cel mai bun
      ’mergi, nu te uita peste umăr,
      nu striga,
      oricum nu te aude nimeni’
      şi aşa aruncam cu furie cu mine
      în înaltul cerului, căzând apoi pe
      genunchii ploilor rotunjiţi de timp.
     
      am învaţat să iubesc… puţin căte puţin,
      puţin
      căte
      puţin...
     
      m-am lăsat risipită în toate
      anotimpurile mă ştergeam pe frunte
     
      de tristeţe. aş fi umplut cu ea şi Dunărea şi pustia.
     
      carnea vineţie ţipă,
      pumnul se strânge a ameninţare
      „bărbia dreaptă”,
      îmi spun, „trece timpul”.
     
      pe lângă mine soarele se prelinge iar,
      am mai pierdut o zi. ce vreau să spun ?
      cum mă regăsesc după… douăzeci de ani ?
      sau mai mulţi ?
     
      N-AM CERUT NIMĂNUI NICIODATĂ NIMIC.
     
      Da, am un destin cu uşa întredeschisă –
      să rămân, să ies, spectator în fotoliul din sufragerie,
      „călător de profesie” vorba poetului.
      da, am un destin cu uşa întredeschisă.
     
     


     
      Vers (1)
     
      „Földtõl beszennyezett szemmel” (Kafka)
     
      Be szeretnék zárkózni vad gondolatokba
      holnap ma van, hajtogatom folyton egy mélytengeri
      lényhez hasonlóan, érezni akarom a borzongást
      véremben – egy kontúrt, egy vonalat,
      valami sokkal közelebbit.
     
      Hát igen, hallgatás voltam, hallgatás voltál,
      elismerted - TE már nem voltál ott,
      lemondtam rólad. Tenyered emlékezetével hallgasd
      a márciusi szél tavaszt hozó zúgását.
     
      Poe-t olvasok és Isten néha-néha még benéz
      hajlékunkba. Rám néz
      aztán csendesen becsukja az ajtót,
      meg kell tanulnom járni, mondom magamnak
      a legjobb úton ‘menj, ne nézz vissza válad fölött,
      ne kiálts, úgysem hallja senki’
      és így dobtam magam dühösen
      az ég magasába, visszaesve mindannyiszor
      az esõk idõcsiszolta térdére.
     
      lassan megtanultam szeretni... lépésrõl lépésre,
      lassan,
      lépésrõl
      lépésre...
     
      hagytam szétszóródni magam
      minden évszakban letöröltem homlokomról
     
      a bánatot. megtölthettem volna vele a Dunát és a pusztát is.
     
      az elkékült hús sikolt,
      szorul az ököl fenyegetõn
      „a jobb álla”,
      mondom magamban, „múlik az idõ”.
     
      mellettem megint szétfolyik a nap,
      elvesztegettem még egy napot. mit akarok ezzel mondani ?
      hogy találok magamra... húsz év múlva ?
      vagy annál is több ?
     
      NEM KÉRTEM SOHA SENKITÕL SEMMIT.
     
      Igen, félig nyitott ajtajú a sorsom –
      hogy maradhassak, elmehessek, nézõ az ebédlõ karosszékében,
      „hivatásos utazó” ahogy a költõ mondaná.
      igen, félig nyitott ajtajú sorsom van.
     
     

© Copyright Angela Baciu
Sursa :   volumul bilingv "Poezii - Versek", Angela Baciu, ed.Limes / AB ART, 2009
Comentarii (1)  
petrica
Duminică, 22 Noiembrie 2009, ora 20:33

Am citit si recitit volumul recent aparut,tradus si in limba maghiara( ungureste, cum spunem noi ardelenii )! Sensibilitatea deosebita a poetei ma face sa visez mereu,sa ma doara cititul poemelor ,sa scriu versuri ,sa fac clepsidre din frunze uscate ca sa-i ating timpul !...Multumesc destinului ca am intnalnit-o,pe zeita poeziei,poeta frumoasa ca o Dunare si" mai frumoasa ca Valea Frumoasei"(citez din versurile mele)!...
NAGYON SERETLEK !!! EN ,SERETLEK !...

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online