evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Primăvara nucleară  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Dimineaţă târzie  -  Coşmar  -  Transcendere  -  Războiul  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Gender X  -  Peştera II  -  Crist sideral  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Luminile oraşului XXVII  -  Meduza (XII)  -  Luminile oraşului II  -  Strada inocenţilor  -  Cojocul (Cujuh)  -  Sentofagia  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Nick  -  Mamal - Oraşul  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Je t'aime mélancolie  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Trenul  -  Novicele  -  Petrecerea  -  Novo Homo Sapiens  -  Zei şi oameni  -  Câmpul de luptă  -  Schimbare de management  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Sfântul  -  Destin  -  Al nouălea iad  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Diamantul  -  O Poveste (?) modernă  -  Dona  -  Drum fără întoarcere  -  Fără doar şi poate  -  Luminile oraşului X  -  Curcubeul  -  Meduza (VI)  -  Fata din vis


Poem (2)

„O,

Angela Baciu



Publicat Duminică, 29 Noiembrie 2009, ora 11:23

      Unele întrebări sunt
      trecute cu vederea,
      nimic nu e veşnic, ei da,
      aş fi vrut să joc teatru
      pe o mare scenă a lumii,
      să fiu cap de afiş măcar o zi,
      dar cui i-ar fi păsat,
      mă afund tot mai mult
      în spaţii neatinse,
      să fiu cu tine,
      să ne lăsăm străpunşi
      de muzici albastre…într-o zi,
      într-o zi voi fi atăt de tânără
      şi de frumoasă… şi-mi voi aminti
      de coarnele rupte ale cerbului,
      lacrima unui copil drag,
      pierdut prea devreme
      brazi sfârtecaţi de fulger.
      rană pe cer de zi şi de noapte,
      ştiu
      ştiu inima mea
      a îngheţat în inima ta,
      memoria fuge nebună,
      de mâine până mai ieri,
      alaltăieri.
      dacă mi-a fost greu vreodată –
      si nu zic că nu mi-a fost –
      n-am urlat, nu m-am plans,
      nu m-am ascuns ca o haină-nvechită,
      e simplu, mi-am zis,
      muşc din realitate lacomă, trăiesc,
      VIAŢA NU E PE DE-A ÎNTREGUL VIAŢĂ,
      trăiesc.
      ce cântec frumos. trăiesc,
      aşează-te în dreapta,
      voi învăţa să trăiesc
      căt mai mult şi cât mai bine,
      să mă strecor printre
      degete, iar tu în braţele mele
      să revii.
      sunt femeia ta, îţi spun
      în timp ce răsfoiesc cărţi cu propriile
      mele poeme, din chipul tău mi-am clădit chip
      pe furiş voi scrie
      să-mi aduc aminte de toate iernile
      noastre de altădată, de oameni de zăpadă,
      de primăverile naive, sunt pregătită,
      de mâine,
      din zori,
      iar ne vom iubi...
      În stânga şi-n dreapta mea VIAŢA
      începe să danseze şi spun:
      acum împart cu tine, pe acest peron,
      un TREN.
      noaptea se întâmplă sa fiu fericită în trenul
      acesta ce vine mereu la aceeaşi oră,
      am senzaţia că anii mei vor rămâne aici,
      mă bucur
      ca un copil, alerg singură
      dintr-un compartiment în altul să mai cresc
      puţin câte puţin, alerg
      să prind anii din urmă, TRĂIESC din plin,
      în ultimul compartiment m-am oprit –
      se
      făcuse
      ziuă.
      nu mai recunosc trenul acesta
      părăsit acum într-o haltă veche, ştiu
      viaţa e o mascaradă şi-ti vine
      să arunci cu norocul de pământ,
      să-l calci în picioare…
      şi apoi să-l dai la schimb
      într-un târg de duminică,
      la marginea oraşului.
      ţi se spune – se apropie echinoxul,
      e semn că mâine ne vom trezi liniştiţi,
      acum visez – ALERG pe o câmpie întinsă
      plină de maci, împreună cu tine.
      înalţi un zmeu de hârtie ţinta se mişcă departe,
      din cauza timpului scurt nu vezi
      ce murmur printre buze, nimeni
      nu vrea să meargă cu mine pe acelaşi drum
      fără întoarcere
      nu cred în biserici fără clopote.
      pe genunchi scriu noaptea târziu
      aş vrea să fii fericit ca în visul nostru din câmpie,
      să te văd alergând: doi copii fugari ţinându-se de
      mână
      în sufletul meu atâta pustiu este,
      priveşte-mă, sunt frumoasă ca o dunăre,
      cuvintele vor să mă înşele, să mă ducă
      departe, departe, să ma piardă...
      memoria revine, iar eu las în urmă, lacomă de iubire,
      un poem plin de îngeri.
     
     


     
      „Ó, egy vágy nélküli álomba szerettem volna merülni
      Ha ismernék egy folyót, mely mély mint az életem,
      Hullámaival hömpölyögnék”
      (ELSE LASKER-SCHULER)
     
     
      Bizonyos kérdések felett átsiklunk könnyedén,
      semmi sem örök, tudom, játszani szeretnék
      a világ egy nagy színpadán,
      legalább egy napra címlapon szerepelni,
      de kit érdekelt volna,
      egyre inkább szûz terekbe süllyedek,
      hogy veled lehessek, hogy áthassanak bennünket
      a kék dallamok... egy nap olyan fiatal leszek
      és olyan szép... a szarvas letört agancsaira
      fogok emlékezni,
      egy túl korán elvesztett,
      kedves gyermek könnyeire
      villám szaggatta fenyõkre
      Seb a nappali és éjjeli égbolton,
      tudom
      tudom, a szívem megfagyott a te szívedben,
      az emlékezet bolondként szalad, a holnaptól a tegnapig,
      tegnapelõttig.
      Hogyha valaha gondjaim voltak – és nem mondom, hogy nem –
      nem ordítottam, nem siránkoztam, nem takargattam magam mint elnyûtt ruhát,
      egyszerû, mondtam magamnak, mohón harapok a valóságból, élek,
      AZ ÉLET NEM KITELJESEDETT ÉLET,
      élek.
      milyen szép ének. élek,
      foglalj helyet a jobbomon, meg fogok tanulni
      egyre többet és egyre jobban élni, hogy átlopózzak
      ujjaid között, és te visszatérj karjaimba.
      a nõd vagyok, mondom neked
      miközben saját verseskönyveimet lapozom,
      arcodból raktam össze arcomat
      titokban fogok írni
      hogy emlékezzek minden
      hajdani telünkre, az emberekre, a hóra,
      az együgyû tavaszokra, készen vagyok,
      holnap
      hajnaltól,
      ismét szeretni fogjuk egymást...
      Az ÉLET táncra kel a bal és jobb oldalamon
      és mondom:
      most megosztok veled ezen a peronon
      egy VONATOT.
      éjszaka olykor boldog vagyok ebben
      a vonatban, mely mindig ugyanabban az órában jön,
      az az érzésem, hogy itt maradnak éveim,
      örülök
      mint egy gyermek, szaladok egyedül
      egyik fülkébõl a másikba miközben egy-egy kicsit
      növök, szaladok
      hogy utolérjem az éveket, megéljem az ÉLETET,
      az utolsó fülkénél megtorpanok –
      közben
      nappal
      lett.
      nem ismerek rá erre a vonatra,
      most elhagyatottan áll egy régi állomáson, tudom
      az élet álarcosbál és jön, hogy
      földre hajítsd szerencsédet és
      lábbal tipord...
      aztán elcseréld
      egy vasárnapi
      városszéli vásáron.
      azt mondják – közeledik a napéjegyenlõség,
      ez annak a jele, hogy holnap nyugodtan kelünk,
      most álmodok – SZALADOK veled egy
      széles, pipacsos mezõn.
      papírsárkányt eregetsz, a cél a távolba mozdul,
      a röpke percek alatt nem látod meg
      mit suttog a szám, senki
      sem akar velem azon az
      úton járni, ahonnan nincs visszatérés
      nem hiszek a harang nélküli templomokban.
      késõ éjjel a térdemen írok
      szeretném, hogy boldog légy, mint az álombeli mezõn,
      szaladni lássalak: két szökött gyermek, kéz a
      kézben
      oly pusztaság van lelkemben,
      nézz rám, szép vagyok mint egy folyó,
      a szavak be akarnak csapni, messze, messze
      akarnak vinni, hogy elveszejtsenek...
      Magához tér a tudat, szeretet utáni sóvárgásomat hagyom hátra,
      egy verset angyalokkal.
     
     
     

© Copyright Angela Baciu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online