evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Închis  -  Conştiinţa împăcată  -  Jocul Zeilor (I)  -  Aseară...  -  Vikingul  -  Depozit.02  -  Canicula  -  Recreaţia  -  Omul invizibil  -  Portiţa  -  Diamantul  -  Luminile oraşului  -  Theron Girradus  -  Taxi  -  O nouă zi  -  Puterea pereche  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Dona  -  Luminile oraşului II  -  Călătoria unui artist...  -  Tahiji  -  Echilibrul  -  Sfârşitul lunii  -  O noapte într-un ceas  -  Natură moartă, cu portret  -  Primăvara nucleară  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Dincolo de evoluţie  -  Interferenţe  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Ceasul ispitirii  -  Citadela Asociaţiei  -  Nebunul  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Curcubeul  -  Îndelunga aşteptare  -  Meduza (VI)  -  Timpul  -  Lumea lui Ingo  -  Eu şi Cu Mine  -  Casa galbenă  -  Virus de sticlă  -  Je t'aime mélancolie  -  Meduza (IX)  -  Dispariţia  -  Cincizeci  -  În umbra sorţii  -  Novicele  -  Meditaţie  -  Liniştea


Vreau să uit

  Rodica Cernea
Rătăcire
Poveste
Orb
Aşteptare
Eu şi tu
varianta print

Rodica Cernea



Publicat Duminică, 6 Decembrie 2009, ora 10:06

      Aş vrea să uit
      de noaptea
      ce-mi întinde mâna,
      de haita hoţilor
      ce sar pe noi
      întruna,
      de crivăţ,
      de păcate,
      de neamul omenesc
      în parte!
     
      Aş vrea să uit
      de clipa care trece,
      de neaua albă
      ce acoperă urâtul,
      de focul
      ce mă mistuie uşor,
      de zilele-mi fugare
      şi de tot
      ce este trecător!
     
      Aş vrea să uit
      de tot ce e minciună,
      de cei slugarnici,
      ce se vor conducători,
      de toţi ce vor
      să-nalţe
      viitorul,
      pe o temelie
      strâmbă!
     
      Mă-ntreb adesea,
      unde sunt cei
      care-au murit
      pe baricade,
      unde-s străbunii
      ce ne-au dat
      o ţară,
      unde e legea,
      unde s-a ascuns
      dreptatea!
     
      Doar întrebări
      la care răspunsuri
      nu găsesc,
      doar adevăruri
      ce acum pălesc,
      asta e viaţa,
      asta e tot ce pot avea?
      Asta e viaţa,
      pe care mi-o doresc?!
     
      E rău
      să-ţi cauţi împlinirea,
      să cauţi sensul
      şi adevărul vieţii?
      Să uiţi chemarea,
      cuvântul,
      să uiţi de binele
      ce zace
      cu adevărat
      în noi?!
     
      Castele de nisip
      ce alţii au clădit
      dărâmă-le şi ‘nalţă
      zid, zidit,
      să nu-l sfărâme
      nicicând furtuni
      şi ploi,
      să nu se risipească
      când e atins de răi!
      Înalţă-ţi fruntea,
      românule,
      priveşte drumul drept,
      nemuritor să fii
      prin fapte
      şi adevăruri dure,
      nu fi lacheul
      celui ce se scaldă
      veşnic,
      în minciună!
     

© Copyright Rodica Cernea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online