evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
A Doua Epocă Întunecată  -  Norma  -  Fără doar şi poate  -  Extratereştrii alienaţi  -  Drumul care nu se vede  -  Muzica  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Răspuns fără întrebare  -  Simbioza  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Fugind pe cerc  -  Meduza (VIII)  -  Darul divin  -  Outland  -  Curândul  -  Cristerra  -  Vrăjitoarea  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Novo Homo Sapiens  -  Punct. ªi atât  -  Experimentul  -  Secretul  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Melcul  -  Labirintul de gheaţă  -  Luminile oraşului XV  -  Pasomii  -  Texte.01  -  Pierderea  -  Noapte bună, Andrei  -  Elegie pentru Jeromed  -  Povestea trenului  -  Cunoaştere  -  De profundis  -  Sentofagia  -  Cum să te fereşti de urs  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Plastic  -  Curcubeul  -  Lumina neagră  -  Arta de a purta un război  -  Din vitrină  -  Chipul de pe Marte  -  Groparii  -  Ignis  -  Războiul lumilor


Alte file de jurnal

Angela Baciu



Publicat Sâmbătă, 16 Ianuarie 2010, ora 19:12

      Mă învăţa:
      ceea ce ai de făcut nu amâna
      speram că într-o zi va veni
      MAREA CĂLĂTORIE
      şi oraşul ne va uita
      puţin câte puţin !
      ce creaturi bizare,
      fără destinaţie,
      fără nume aceste străzi,
      dimineaţă după dimineaţă...
      după o noapte de nesomn,
      duşul rece, bătăi anonime
      în uşă, fum de ţigară pe hol,
      un gândac nemişcat
      pe un perete de
      cămin studenţesc,
      biletul de troleibuz, staţia Cotroceni,
      capăt de drum, spitalul universitar,
      covrigi calzi, un drum de tei,
      Dâmboviţa cea frumos curgătoare,
      început de vară,
      nefiresc de trist
      calendarul trecerii mele,
      tălpile umflate
      grăbesc în papucii maro –
      stângul, dreptul,
      stângul, dreptul – aceeaşi
      cerşetoare bătrână
      se odihneşte singură
      într-o cutie
      de carton murdară,
      un colţ de pâine uscată împărţit
      cu câinele, mestecă pe rând, calmi,
      urmează altă staţieeeeeeee,
      nu mi se dă voie să-mi duc ispita
      până la celălalt capăt de oraş,
      am învaţat, de-acum
      voi şti –
      orice artist
      trebuie să privească doar înainte.
      VIAŢA,
      de pildă,
      E O HÂRJONEALĂ,
      iţi sare în ochi
      te orbeşte, se face alb,
      apoi viroza…trezirea din
      moarte. cu storurile trase, nu este moft,
      NU trebuie să-ţi scape nimic în viaţă, NIMIC,
      necunoscute umbre trec,
      batrăne mutilate în război, uitate
      de ani
      de rude
      chipuri schi-mo-no-si-te de clipă,
      bunul Dumnezeu ce vede oare acum ?
      feţe lovite
      bolnaveeeeeee
      B O A L A – tărâmul străin unde intrăm
      cu toţii
      într-o zi
      şi de unde
      nimeni
      nu mai iese...
      las cerşetoarea în urmă şi plec
      mai departe,
      mai departe….
     
     


     
      MÁS NAPLÓLAPOK
     
      Arra tanított,
      ne halaszd teendõidet
      reméltem, hogy egy napon eljön A NAGY UTAZÁS pillanata
      és a város lassanként
      el fog felejteni minket!
      milyen céltalan
      bizarr létesítmények,
      ezek a névtelen utcák,
      reggelente...
      egy álmatlan éjszaka után, hideg zuhany, névtelen
      kopogások az ajtón, cigarettafüst a hallban, egy mozdulatlan bogár
      a diákotthon
      falán,
      a trolibuszjegy, a Cotroceni állomás,
      Az út vége, az egyetemi kórház,
      meleg perecek, egy sétány hársfákkal,
      a szépen folyó Dâmboviţa, a nyár kezdete,
      természetellenesen szomorú
      az elmúlás naptára,
      barna papucsban sietõ dagadt lábak –
      Bal, jobb, bal, jobb – ugyanaz a vén
      koldusasszony pihen egymagában egy mocskos
      kartondobozban, megoszt kutyájával egy
      száraz kenyérdarabot, rágcsálnak egykedvûen,
      következik a másik állomááááááás,
      nem hagyják elvinni a kísértésemet
      a város túlsó végére,
      megtanultam, ezután
      tudni fogom –
      minden mûvész
      csak elõre tekinthet.
      Az ÉLET,
      példának okáért,
      egy HANCÚROZÁS,
      szemedbe szökik
      megvakít, kifehéredik
      aztán a virózis... a halálból való
      ébredés. leengedett redõnyök, kedvetlenség
      SEMMIT se szalassz el az életben, SEMMIT,
      ismeretlen árnyak vonulnak, rokonok
      által
      évekre
      elfeledett hadirokkant öregek,
      a pillanat által el-tor-zí-tott arcok,
      a Jóisten vajon mit lát most?
      megütött arcok
      betegeeeeeeeeek..
      A BETEGSÉG – idegen terület
      ahová mindannyian belépünk
      egy napon
      és ahonnan már
      senki
      nem jön ki...
      hagyom a koldusasszonyt és megyek
      tovább,
      tovább.
     

© Copyright Angela Baciu
Comentarii (1)  
Peter
Luni, 18 Ianuarie 2010, ora 11:12

E minunat sa recitesc cuvintele scrise cu atata sensibilitate de "diamantul "ce straluceste peste tot unde isi lasa amprenta ! Traducerea din limba romana in cea maghiara este deosebit de grea si numai cunoscand ambele limbi, poti sa-ti dai seama de valoarea reala a poetei ,si a omului Angela Baciu !
Felicitari in tot ceea ce faceti si multa inspiratie !

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online