ei nu credeau nimic din ce spunea
sau poate că le era teamă
astfel au pus punctul pe i
drumul era lung
printre sunete stridente
toate priveau punctul
și se mirau de mărimea lui
i avea spatele curbat adesea
punctul cădea
mulțimea de sunete striga:
- i, tu nu ești fiul cuvântului!
iar i cu punctul la picioare
părea un tragic semn de întrebare
de ce? de ce m-ai părăsit cuvântule?
niciun răspuns
și iar își ridica punctul
deasupra capului
privea pentru o clipă cerul
apoi pământul...
până la urmă i ajunse
pe vârful consoanei g
i cu brațele larg deschise
i cu buzele amare
rostind aceeași întrebare
de ce? de ce m-ai părăsit cuvântule?
niciun răspuns
un vânt nebun venit de niciunde
nori negri și lacrimile cuvântului
căzute din cer
i cel fără de suflet
în giulgiul paginii albe
acoperită de grele coperți
dar i
a dispărut fără urmă
soldații de carton
l-au căutat peste tot
i a mai apărut o vreme
doar celor apropiați
spunându-le
să creadă mereu în cuvânt
și în fiul cuvântului
și în iubirea
cu punctul pe i
Sursa : volumul "Guru amnezic", editura Fides 2009
Nu există nici un comentariu
Comentează articolul
Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
fantasy 
SFera Online v 2.1 - arte vizuale şi literatură de anticipaţie