evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Proză absurdă  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Dona  -  Vatmanul - Purificarea  -  Aura urii  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Fântâna de iasomie  -  Mamal - Despărţirea  -  Mr. Loverman  -  Curcubeul  -  Icoana  -  Cyborg story  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Fugind pe cerc  -  În tren  -  Joia neagră  -  Vizita  -  Experienţă pecuniară  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Lumea de sus  -  Gender X  -  Luminile oraşului XXIV  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  În tren  -  Misiunea  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Texte.01  -  Servisul Auto  -  Aer  -  Îndelunga aşteptare  -  Cunoaştere  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Luminile oraşului VIII  -  Muzica  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Ulysse şi Hector  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Fereastra din spate  -  Taina norilor  -  Luminile oraşului XIX  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Comando Fox  -  Universul lent


Copilului nenascut

Angela Baciu



Publicat Duminică, 14 Martie 2010, ora 10:51

      În mine nu vor sfârşi,
      printre aceşti nori decoloraţi,
      răvăşiţi ca şi sufletul meu
      CREDINŢA ŞI AMINTIREA.
      În puţine cuvinte,
      fie ca acest poem să-mi răscumpere
      peste ani şi ani,
      deznădejdea !
      să ţip aş vrea,
      să urluuuuuuuuuu,
      să muşc din mărul spaimei,
      apoi să plutesc în alt cer,
      mai înalt şi să scriu
      POEMUL PENTRU COPILUL MEU
      NENĂSCUT.
      atăt de târziu aflu ce vârstă am,
      câte amintiri...
      amintiri:
      29 septembrie –
      astăzi am fost, pentru o clipă,
      fericita. atât
      aş fi vrut să-l cheme Alexandru
      ţipăt, lumina galbenă, halatul alb,
      cămaşă de noapte cu flori, simplă,
      sunetul instrumentelor
      medicale NU durează mult, trece
      repede,
      semnaţi pe propria răspundere,
      mamă, mi-e frică, priveşte-mă,
      sunt aici,
      sunt o umbră,
      plâng,
      îmi pierd minţile,
      aş fi vrut s-o cheme Alexandra !
      într-o clipă
      hohotul de plâns,
      aşteptarea, prăbuşirea,
      câtă închipuire, Doamne, mi-e dor,
      mi-e dor de anii mei tineri ! te privesc,
      mamă
      la căpătâiul meu, plângând
      cum îmi săruţi fruntea,
      şi părul,
      nu plânge, mamă
      strânge-mi mâna,
      strânge-mă tare,
      copilul meu
      va veni intr-o zi...
     
     


     
      A MEG NEM SZÜLETETT GYERMEKNEK
     
      Bennem nem fogy el soha
      e kifakult felhõk között,
      melyek ziláltak mint a lelkem,
      a HIT és az EMLÉKEZET.
      Egyszóval
      évek múltán
      váltsa meg nekem e vers
      a reménytelenséget!
      kiáltani szeretnék,
      oooooordítani,
      a rémület almájából harapni,
      s aztán egy más égben lebegni,
      magasabban, hogy megírjam a
      VERSET MEG NEM SZÜLETETT GYERMEKEMNEK.
      oly késõn tudom meg, hány éves vagyok,
      mennyi emlékem van...
      emlékek:
      szeptember 29 –
      ma egy pillanatra boldog
      voltam. azt
      szerettem volna, hogy Sándornak hívják
      sikoly, sárga fény, a fehér köpeny,
      egyszerû, virágos hálóing,
      az orvosi eszközök hangja
      NEM tart sokáig, gyorsan
      elmúlik,
      saját felelõsségére írja alá,
      anyu, félek, figyelj rám,
      itt vagyok,
      árnyék vagyok,
      sírok,
      szinte beleörülök,
      szerettem volna, hogy Alexandrának hívják!
      egy pillanatba
      sûrítve a zokogás,
      várakozás, az összeomlás,
      mennyi képzelõdés, Istenem, vágyom,
      vágyakozom fiatal éveim után! Nézlek,
      anyám,
      ahogy az ágy fejénél, sírva
      megcsókolod a homlokom
      és a hajam,
      ne sírj, anyu
      szorítds meg a kezem,
      szoríts erõsen,
      egy napon
      a gyermekem megérkezik...
     

© Copyright Angela Baciu
Comentarii (1)  
ionut caragea
Marţi, 13 Aprilie 2010, ora 16:29

Un poem direct la suflet! Felicitari, Angela!

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online