evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Proces neverbal  -  Psihopatul  -  Melcul  -  Gândacul  -  Coconul  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Depozit.02  -  Plasa pe jăratic  -  Boaba de spumă  -  Jocul libertăţii  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Povestea trenului  -  Transplant de suflete...  -  Meduza (I)  -  Visând cu ochiul deschis  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Către a opta zi  -  Extratereştrii alienaţi  -  Omega  -  Vid imprevizibil  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Valoare reziduală  -  Începutul  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Fugind pe cerc  -  Meduza (IX)  -  Cincizeci  -  Ea, eu şi ei  -  Ultima frontieră  -  Damnarea numelui  -  Lunea Maniacilor  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Submarinul Roşu  -  Puroi I  -  Experimentul  -  Arma secretă  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  10 minute pâna la explozie  -  Jocul Zeilor (II)  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Unde dai şi unde crapă!  -  ªahul de duminică  -  Strada Cosmos  -  Vikingul  -  Praf minune (II)  -  Luminile oraşului II  -  Detenţie  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Ulysse şi Hector


De dragoste

Angela Baciu



Publicat Duminică, 18 Aprilie 2010, ora 16:42

      Aş fi vrut să vorbim ca pe vremuri,
      să trecem într-o altă viaţă ,
      aceeaşi fereastră de la dormitorul tău
      luminat de
      felinare,
      nod şi lacrimi în gât,
      atăt de treaz trecutul,
      atăt de chinuit prezentul,
      dar… mâine…
      ziua de lucru începe la 8,
      semnat aceeaşi condică gri,
      oameni nervoşi, nemulţumiţi,
      oameni gri,
      program lung, prea lung,
      ore pierdute definitiv,
      gri total,
      fără intrare,
      fără ieşire,
      până seara,
      care anunţă gri-ul palid
      al zilei de mâine.
      toamnă tristă,
      un cuvânt, un gest, o privire,
      să fiu iar tânără, iar tu
      să te întorci acasă mai devreme
      să ne îmbrăţişăm
      până când buzele vor plesni
      sub presiunea sărutului, până când
      până cănd
      nu mai încap în noapte.
      E lună plină,
      fug cât mai departe de tine, de casa ta,
      de fotografiile şi amintirile tale -
      uf, a mai trecut o zi
      fără să-mi găsesc liniştea.
      e noapte şi e târziu,
      nu circulă tramvaiele, nu sunt maşini,
      un câine somnoros dă semne de bucurie,
      îl mângâi, şovăie,
      trec mai departe, pustiu,
      ştii ce înseamnă să fii fericit ?
      ora 6, sună deşteptătorul,
      altă dimineaţă,
      să fii îndrăgostit de mirosul,
      de pielea, chipul celuilalt,
      să doară sărutul său ,
      să-l pipăi cu nesaţ,
      cu lăcomie, cu dragoste,
      să nu mai conteze nimic altceva,
      să fim
      DOI LUPI FUGARI ÎN PRAG DE IARNĂ.
     
     


     
      A SZERELEMRÕL
     
      Szerettem volna úgy beszélni veled mint régen,
      hogy átlépjünk egy másik életbe,
      a hálószobád ablaka ugyanaz, lámpások fényétõl
      kivilágítva,
      könny és csomó a torokban,
      annyira éber a múlt,
      és annyira gyötrelmes a jelen,
      de... holnap...
      a munkanap 8-kor kezdõdik, aláírják
      a megszokott szürke jelenléti naplót,
      ideges, elégedetlen,
      szürke emberek,
      a munkaidõ hosszú, túl hosszú,
      végleg elvesztett órák,
      csupa szürkeség,
      bejárat nélkül,
      kijárat nélkül,
      estig,
      a holnap fakó
      szürkeségét jelzik.
      szomorú õsz,
      egy szó, egy mozdulat, egy tekintet,
      legyek ismét fiatal, te pedig
      gyere haza korán, hogy megöleljük egymást,
      amíg ajkaink szétrepednek a csóktól, addig
      addig, amíg
      nem férnek el az éjszakában.
      Telihold van,
      egyre távolabb futok tõled, házadtól,
      a fényképeidtõl és az emlékedtõl,
      jaj, ismét eltelt egy nap anélkül,
      hogy lelkem békére talált volna.
      késõ éjszaka van,
      a villamosok nem járnak már, az autók sem,
      egy álmos kutya farkát csoválja,
      megsimogatom, dörgölõdik,
      megyek tovább, kiürülve,
      tudod, mit jelent boldognak lenni?
      6 óra, szól az ébresztõóra,
      újabb reggel, azt, hogy: szerelmes légy a másik
      illatába, bõrébe, arcába,
      hogy fájjon a csókja,
      móhon tapogasd, falánk szerelemmel,
      hogy semmi más ne számítson,
      SZÖKÖTT FARKASOK LEGYÜNK A TÉL KÜSZÖBÉN.
     

© Copyright Angela Baciu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online