evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lecţie de Umanitate !?  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Cunoaştere  -  Luminile oraşului VII  -  Omu' nostru de "sus"  -  Pierduţi în ceaţă  -  Duhovnicul  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Coana mare se mărită  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Cyborg story  -  Lala  -  Curândul  -  Chipul de pe Marte  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  În umbra sorţii  -  La copcă  -  Re-insecţie  -  Călătorii cu îngeri  -  În vizită la psihiatru  -  Submarinul Roşu  -  Gender X  -  Experimentul  -  Crist sideral  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Luminile oraşului XXX  -  Gândacul  -  Strada Cosmos  -  Depozit.03  -  Feţele dragostei  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Ulysse şi Hector  -  Anul 10000  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Meduza (IV)  -  Luminile oraşului XI  -  Muzica  -  Pastel  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Începutul  -  Nyprus  -  Creatorul  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Străinul  -  Atingeri sensibile  -  Mesajul


Femeia nu plânge

Angela Baciu



Publicat Duminică, 18 Aprilie 2010, ora 16:43

      Nu mai avem nimic.
      în spatele aparenţei
      nu mai există decât vidul.
      iluzii suprapuse,
      implacabil, de departe, zgomotele
      oraşului
      îmi arată că încă trăiesc.
      Dar eu nu-mi mai simt sângele
      înfometat,
      invadator,
      năvalnic.
      liniştit,
      străin,
      nu-mi recunosc chipul în fotografii,
      nu mai sunt aceeaşi,
      sunt o femeie obosită, sufăr
      pentru ziua de
      mâine nu mai trăiesc prezentul,
      nu mai am timp.
      Nu mai există nici speranţă, nici disperare,
      nici lupta cu boala nu
      mă mai
      înlănţuie...
      mintea mea refuză să mai lucreze
      viaţa a devenit,
      cu bună ştiinţă,
      o iluzie, spaţiu blestemat de real,
      iar lumea e
      un spectacol de
      teatru grotesc.
      prezentul – o capcană
      pentru cine va învinge.
      nu există înfrângere definitivă,
      NU-MI GRĂBESC SFÂRŞITUL
      îl ridic doar în rang
      cu nesfârşită trufie.
      Cine a avut privilejul
      să sufere
      E un suflet pustiu,
      fără umbră, fără trup.
     
      2005, Izmir, Turcia
     
     


     
      AZ ASSZONY NEM SÍR
     
      Már semmink sincs.
      a látszat mögött nincs más, csak egy légüres tér.
      halmozott illúziók, a távolból a város zajai
      könyörtelenül
      jelzik, hogy még élek.
      De én már nem érzem a
      kiéhezett,
      hódító
      heves véremet.
      nyugodt,
      idegen,
      nem ismerek rá a fényképeken arcomra,
      nem vagyok ugyanaz,
      egy fáradt nõ vagyok, szenvedek
      a holnapért,
      már nem élem meg a jelent,
      idõm elfogyott.
      Nem létezik már se remény, se kétségbeesés,
      már a betegséggel való küzdelem
      sem kötöz
      meg...
      elmém megtagadja a gondolatot
      illúzióvá vált az élet,
      jól tudom,
      a valóság átkozott terévé,
      a világ pedig
      egy groteszk
      színházi elõadás
      a jelen – csapda
      annak, aki nyerni fog.
      nem létezik végsõ vereség,
      NEM SIETETTEM A VÉGZETEM
      csupán végtelen gõggel
      felemelem a rangját.
      Akinek megadatott az a kiváltság,
      hogy szenvedjen
      Egy árnyék és test
      nélküli, sivár lélek.
     
      Izmir, Törökország, 2005.
     
     

© Copyright Angela Baciu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online