Trec de-a lungul viselor,
păsări lungi de pradă.
Stau în clipa zilelor, șiruri de paradă.
Inimi false se ascund, în cuvinte late.
Sentimente fără fund,
ies în piețe plate.
Ura zace înfășată,
Prunc de neființă.
Lașitatea iese-n față,
Lătrând a căință.
Țipă-n somn durerea,
Ignorată-n viață.
Se rupe tăcerea,
Sus și jos, în piață.
Nopți trăite zilnic,
Gemete în pumni.
Zile rupte silnic,
De la cei bătrâni.
Zâmbete străpunse
La cei nou-veniți.
În cuvinte tunse,
Zac copii striviți.
Glasul se înalță,
Fluturând minciuna.
Renunțăm la viață.
A venit furtuna.
Trupuri se îndreaptă,
Pleoape se înalță.
Rostesc toți odată,
Adevăru-n față.
Goale piepturi surpă,
Ziduri reci în cale.
Reușesc să rupă,
Decenii de jale.
Flori de libertate,
Lăcrimând în sînge,
Se răsfiră-n noapte,
Plângi copile! Plânge.
Doruri vechi, aprinse,
Liber arvunite,
Rug din vieți nestinse,
Trupuri ne-mplinite.
Lacrima se zbate,
Ceru-i de prisos.
Mama plânge-n noapte,
Chipul ce a fost.
În genunchi, pe stradă,
Veșnicia tace.
Doar o lumânare,
Plânge ... pentru pace.
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.