|
|
Balul vieţii
Publicat Duminică, 11 Iulie 2010, ora 12:42
În sclipiri de aur şi în negru voal,
Îngerul şi Moartea, se rotesc în Bal.
Zilele se-nşiră, liniştite-n spate,
De tumultul vieţii, noaptea le desparte.
Orele trecute, nu se mai zoresc,
Clipe-nsingurate, din somn
se trezesc.
Rătăciri de umbre, amintiri uitate,
Se răscoală-n visul, vieţilor deşarte.
Suflete curbate, de grea îndoială,
Răscolesc tăcerea, într-un veac
de boală.
Nimănui nu-i pasă, de lumina rece
Răstignită-n ceruri; viaţă care trece.
Vrerile se-adună, în potrivnici uri,
Cel ce poate are, mult mai multe guri.
Suferinţa-şi pune, capul la mezat,
Şi câştigă-ntruna, pe pământ turbat.
Fericirea-şi cere, dreptul la născut,
Ca-ntr-o iesle caldă, fără aşternut.
Peste zări se-abate, greaua nicovală,
De urgii-ndesate, în a vieţii oală.
Speranţa se zbate, înecată-n mal,
Răscolită silnic, de-al tristeţii val.
Pasiuni, cu jale, se sfădesc în scrum,
În vâltoarea clipei, au uitat ce-i bun.
Rătăciri de patimi, se strecoară stinse,
Pe cărări secate de vise învinse.
Aruncată-n haos, speranţa se zbate,
Tristeţea o poartă, departe, departe.
Zorii re-nvierii, într-o demnă viaţă,
Se arată tulburi, aninaţi de-o aţă.
Peste toate trece, în cernit veşmânt,
Umbra care lasă, goluri pe pământ.
În sclipiri de aur şi în negru voal,
Îngerul şi Moartea, se-nfrăţesc la Bal.
© Copyright Gheorghe Rogoz
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|