În sclipiri de aur și în negru voal,
Îngerul și Moartea, se rotesc în Bal.
Zilele se-nșiră, liniștite-n spate,
De tumultul vieții, noaptea le desparte.
Orele trecute, nu se mai zoresc,
Clipe-nsingurate, din somn
se trezesc.
Rătăciri de umbre, amintiri uitate,
Se răscoală-n visul, vieților deșarte.
Suflete curbate, de grea îndoială,
Răscolesc tăcerea, într-un veac
de boală.
Nimănui nu-i pasă, de lumina rece
Răstignită-n ceruri; viață care trece.
Vrerile se-adună, în potrivnici uri,
Cel ce poate are, mult mai multe guri.
Suferința-și pune, capul la mezat,
Și câștigă-ntruna, pe pământ turbat.
Fericirea-și cere, dreptul la născut,
Ca-ntr-o iesle caldă, fără așternut.
Peste zări se-abate, greaua nicovală,
De urgii-ndesate, în a vieții oală.
Speranța se zbate, înecată-n mal,
Răscolită silnic, de-al tristeții val.
Pasiuni, cu jale, se sfădesc în scrum,
În vâltoarea clipei, au uitat ce-i bun.
Rătăciri de patimi, se strecoară stinse,
Pe cărări secate de vise învinse.
Aruncată-n haos, speranța se zbate,
Tristețea o poartă, departe, departe.
Zorii re-nvierii, într-o demnă viață,
Se arată tulburi, aninați de-o ață.
Peste toate trece, în cernit veșmânt,
Umbra care lasă, goluri pe pământ.
În sclipiri de aur și în negru voal,
Îngerul și Moartea, se-nfrățesc la Bal.
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.