|
|
Rătăcire
Publicat Sâmbătă, 14 August 2010, ora 19:34
Rătăcesc, fără mine
prin culoare de vis care curg
şi mi-e cald, şi-mi doresc,
doar răcoarea din crâng.
Nuferi albi, ridicaţi
peste ape stătute, semeţi,
alburind, verde trist
şi-ncântând pe mai marii poeţi.
E un joc de culori,
şuvoaie nebune curgând,
pe ulciorul, ce-l poartă copila
la râul din veselul crâng.
Clipa înfiptă, într-un secol
ce-alergă pe aripi de vânt,
e iluzia clar obscură, din liniştea,
unui simplu cuvânt.
N-o aud, nu o văd, nu o ştiu,
nu o simt, dar o vreau,
este clipa sublimă trăită aici
şi în veci, eu, cu mine o iau!
Crucea mea, e făcută din albe petale
de crin,
şi în pumnul meu strâns,
e speranţa născută din anii de chin!
Doar o ploaie curată de toamnă,
ce curge în ropot şuvoi,
ar putea să ne-aducă speranţa pierdută,
de mulţi dintre noi!
© Copyright Rodica Cernea
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|