evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Limoniu  -  10 minute pâna la explozie  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Theron Girradus  -  Aether pro narcosi  -  Proiecţionistul  -  Depozit.02  -  Decablat  -  Răscrucea  -  Tahiji  -  Turnul de calcar  -  Muza  -  Fanfara municipală  -  Casa galbenă  -  O nouă zi  -  Luminile oraşului XXXI  -  Al nouălea iad  -  Timpuri Noi  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Nu deschideţi uşa  -  Îndelunga aşteptare  -  Resacul Timpului  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  O poveste de Crăciun  -  Greaţă  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Café du Marcel  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Orb  -  Somnul  -  Sentofagia  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Primăvara nucleară  -  Muribundul  -  Eu, Singularul Absolut  -  Parte din mintea ta  -  Epsilon  -  Luminile oraşului X  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Vid imprevizibil  -  Liniştea  -  Poveste de viaţă  -  Cunoaştere  -  Meduza (IV)  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Licuricioaia  -  Fiii lui Rawser  -  De o sută de ori Adrian  -  Sender: High_Orbit_God


Zamolxis

  Mariana Bendou
varianta print

Mariana Bendou



Publicat Sâmbătă, 11 Septembrie 2010, ora 18:28

      Încărunţit sunt, Omenire, iată,
      De neputinţa ta, repudiat;
      Mansarda asta-n rocă dizolvată
      Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat!
     
      Ce-am fost cândva?
      Ce mai sunt eu?
      PROFET, TIRAN sau
      SEMIZEU…
      Urcând din linguşit în linguşit.
      Un huiduit!
      Săpându-mi Zeul,
      Cu trudă, cu talent şi cu zăbavă,
      I-am picurat din pana mea otravă
      Şi-am apărut în haina-I sclipitoare!
      Te iert, umila mea neştiutoare,
      Biată Omenire fără scut.
      Totuna-ţi e, privind din depărtare
      Un zeu ce după altul s-a născut…
     
      Ce mi-a rămas?
      Dacă-aş putea să mor…
      Atâtora li s-a-ntâmplat, la rândul lor,
      Să se ajungă
      Ucigând pe altul;
      Cum L-am ucis şi eu pe Mult-Prea-Înaltul .
      Aşa e, pare-mi-se, în miezul firii,
      Secretul devenirii Omenirii!
     
      A mai trecut un an de veşnicie
      (Anunţă stalactita mea cu picătură).
      Închin paharul plin de nemurire
      Şi-l duc cu sete, harnic, către gură…
      …Repudiat sunt.
      La ce-mi foloseşte
      Că tu, dincolo, naşti, trăieşti şi mori?
      Singur aici, ascuns de creste,
      Nu am iubire, soare, sărbători.
     
      Peretele din spate
      Este prea înalt.
      Haina de blană
      Nu-mi mai ţine cald.
      Şi barba mi se-ncurcă cu genunchii.
      De ieri, parcă,…
      Mă ard rărunchii?!
      Peretele pictat cu semne astrale,
      Bune pentru durere,
      Frică ş-alte boale,
      S-a ruinat de tot.
      Şi prin el, Vântul
      Îmi povesteşte tot mai des
      Cum e Pământul…
      O, Cogainon, casă dragă,
      Mansarda mea de calciu şi iluzii,
      Tu eşti răsplata cea întreagă
      A strădaniilor mele pentru vii!
     
      La gura peşterii ieşind,
      Spre geţi, îşi aţinteşte faţa
      Şi vocea lui, adusă a colind,
      Înfiorează toată viaţa:
      Degeaba îmi trimiteţi, la cinci ani,
      Câte-un novice-n lăncii aruncat!
      Secretul Nemuririi-i prea e departe
      Ca să pot lor vreodată să-l împart…
      Îi văd, neşovăind la faptă,
      Numai dorinţă şi numai avânt;
      Prea crud le este trupul
      Ca să poată
      Atăt de iute
      Să se ducă în pământ…
     
      Dar voi primi!
      Hai, năvăleşte, Omenire,
      Peste mansarda mea
      Cu busturi calcinate!
      Încearcă-mi inima
      Şi vezi dacă mai bate
      Pentru dreptate şi pentru iubire…
     
      Pe stalagmitele îngemănate,
      Veniţi ca să-mi sădiţi vrejuri de flori!
      Vă dau un strop
      Din marea mea singurătate...
      Veniţi, veniţi,
      Vă fac Nemuritori!
     
      Căci Andreonul nu e cea mai bună cale
      ( Cenaclul zeilor din fiecare joi)
      Să recrutezi şi creşti valenţe epocale…
      Ci marea mea nădejde
      E în voi
      Ce-aţi cunoscut şi vis şi nebunie
      Şi deznădejde, ură sau iubire,
      Şi tot ce omenescul vă îmbie
      În drumul vostru, vag, spre fericire.
      Pe voi vă regăsesc şi vă salut
      Din toată măreţia mea, bolnavă.
      Deşi ajunşi la mine doar pe scut,
      Vă vreau, cu toţii, oameni de ispravă!
     
      Pe stalactitele îngemănate,
      Veniţi ca să-mi sădiţi vrejuri de flori;
      Vă dau un strop din Marea Mea Singurătate...
      Veniţi, veniţi, vă fac Nemuritori!
     
      Îşi zise calm:
      Iar trecu timpul…
      E Sacra Zi. A patra zi de joi
      Când se cutremură chiar şi Olimpul
      De cele ce se fac aici la noi!
     
      …Iar focul mistuie seminţe
      De cânepă, de in spre desfătarea
      Acelora veniţi plini de dorinţe
      Sperând să îşi prezinte azi lucrarea.
      Cu pieptul plin, vor învăţa secretul
      Îmbălsămării geţilor cu Nemurire…
      Dar peste toţi,
      Mai tare-i tot Profetul,
      Artistul cu desăvârşire!
     
      Zamolxis se întreabă
      Şi tot el îşi răspunde:
      Sunt, Omenire, Întâiul între poeţi?
      Zalmoxis se întreabă
      Şi tot el îşi răspunde:
      Ai fost, Zamolxis,
      Doar Întâiul printre geţi!…
     
      Iar geţii, însetaţi de Nemurire,
      Mansarda-i invadează tot mai mult…
      Popor poet, popor de amăgire,
      Zamolxis e obiectul tău de cult!
     
      Dar Moartea, din frunze,
      Răstită şi neindulgentă,
      Veni să-l poftească
      La ultim ospăţ.
      (A zeilor coasă, atoate regentă;
      O cârpă cernită, întinsă pe băţ.)
      Mi-e verde coroana;
      Eu n-am murit încă!
      Mai lasă-mă, totuşi,
      Să mor într-un vers…
      Am dezlegare şi Sacră Poruncă
      Să-i tai Omenirii
      O roată din mers!
      Stăpână, mai lasă!
      Ce-nseamnă o clipă?
      Un fir de neştire,
      Cădere-n Neant?
      Mai pot;
      Mă mai lasă!
     
      O, tu, Omenire,
      Un templu zidească-mi!
      PROFET ŞI GIGANT…
     
     

© Copyright Mariana Bendou
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online