evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Străinul  -  Punct. ªi atât  -  Limoniu  -  ªi atunci...  -  Luminile oraşului XXVII  -  Viola  -  Pescarul la apus  -  În noapte  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Descoperirea  -  Luminile oraşului  -  Legendele Căutării (II)  -  Pulbere de stele  -  Timpuri Noi  -  Servisul Auto  -  Cercul  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Norma  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Caiet de regie  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Dispariţia  -  Drum fără întoarcere  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Nebunii lui Arrianus  -  Octopolul  -  Depozit.03  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Uşa de la baie  -  Meduza (V)  -  Lumina neagră  -  Aripile din cer  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Fragmente de... viaţă  -  Sexibon  -  Greaţă  -  Înălţarea  -  Dimineaţă târzie  -  Creatorul  -  Ultima eclipsă (II)  -  Cincizeci  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Text experimental  -  Valea blestemată  -  Flida Flado  -  Printre oameni  -  Uchin (fragment)  -  Upgrade "Beyond 363000"


Satul lui

Gheorghe Rogoz



Publicat Vineri, 17 Decembrie 2010, ora 21:57

      Drumul şerpuieşte, trist, îngândurat.
      Pomii rupţi de vânturi,
      plâng pe înserat.
      Malul stă să cadă, peste-un gard rărit.
      Un sătuc se vede, viu, în asfinţit.
      Case mici, strivite, de ger şi nevoi,
      Se-nfrăţesc în jale, cu copacii goi.
      Gropile uscate, de pământ bătut,
      Împânzesc grădina, verde la-nceput.
      Un şirag de paie, putrezite-n drum,
      Aminteşte lumii, vita din ajun.
      Prispa duce dorul, florilor de-odat,
      Un burlan atârnă, ros şi resemnat.
      Ţigla ruşinată, de mici locuri goale,
      S-anroşit în soare şi-a căzut pe poale.
      Coşul stă să cadă, ars de remuşcări.
      Ce de fum odată, arunca spre zări.
      Nimenea nu bate, la portiţa ruptă,
      Păzită de-un câine,slab, cu burta suptă.
     
      Doar un pas molatec, ca uitat de soartă,
      Tulbură tăcerea. E doar el; ea-i moartă.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz






















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online