evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Starea de trecere  -  Furnizorul de vise  -  Acolo sus, vulbul  -  Homus trolEIbuzus  -  Jocul Zeilor (III)  -  Tocăniţa de ciuperci  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  ªarpele de aramă (I)  -  ªahul de duminică  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Destin  -  În noapte  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  În umbra deasă a realităţii  -  La copcă  -  Depozit.02  -  Melcul  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Povestea gândacilor  -  Descoperirea  -  Eu, Singularul Absolut  -  Aseară...  -  Iluzia viselor  -  Tahiji  -  Moştenire de familie  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Scrisoarea  -  Meduza (I)  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Obsesia  -  Anul 10000  -  The Alien Revolution  -  Lumină dublă  -  Archeopterix  -  Duhovnicul  -  Ulysse şi Hector  -  Luminile oraşului X  -  Întâlnirea  -  Sfârşitul lunii  -  Coana mare se mărită  -  Curcubeul  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Uşa de la baie  -  Omul apropiat  -  Eu şi Cu Mine  -  Cojocul (Cujuh)  -  Licuricioaia  -  Curândul


Toamna

Llelu Nicolae Vălăreanu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2011, ora 10:52

      Solitari plopii pe drumuri
      ne învelesc în perdele de ceaţă
      vin ploile toamnei, vânturile stepei
      să ne fluiere-n oase durerea.
     
      Pătrunde apa-n inima pietrei
      îngălbeneşte sub tălpi ramul
      trupul tău o clepsidră de frunze
      scaldă-n soare copacii cu sânge.
     
      Toamna în gabriolete de aramă
      îşi taie venele în văzul păsărilor
      care se sperie şi zboară spre sud.
      Oamenii privesc, înalţă braţele,
      sărăcindu-se de tinereţe,
      cerul ridică o placă mobilă
      să treacă îngerii serii spre apus.
     
      Pe frunţile noastre e un semn
      pe care nu-l putem descifra
      bat ceasurile timpului ruginite
      şi nu ştim când se vor opri.
     
      Doar tu iubito încălzeşti cu ochii
      arzi întristarea cu o stare de bine,
      cum izvoarele o dau însetaţilor
      după un drum prin pustiu.
     
      Tu-mi torci caierul vieţii
      până ce noaptea trupului se pierde
      şi limpezită după furtună
      îţi stingi lacrimile într-o oglindă.
      impasibilă la durere.
     

© Copyright Llelu Nicolae Vălăreanu











Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online