evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dona  -  Pierduţi în ceaţă  -  Fântâna de iasomie  -  Nebunul  -  Norul de argint  -  Fragmentalism  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Piese de muzeu  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Parte din mintea ta  -  Poză de buletin  -  Inelul de platină  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Simbioza  -  Regele animalelor  -  Norma  -  Începutul  -  Licuricioaia  -  Follow-Me  -  System Error  -  Factorul "Haos"  -  Colecţionarul  -  Războiul  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Străinul  -  Colecţionarul  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Inelele lui Saturn  -  Visul  -  Luminile oraşului XXI  -  Vatmanul - Purificarea  -  Proiecţionistul  -  Novo Homo Sapiens  -  Cine sunteţi?  -  În umbra sorţii  -  Contrapaganda  -  Meduza (XI)  -  Camera de la capătul holului  -  Luminile oraşului XXVI  -  Cărăușul  -  ªarpele de aramă (I)  -  Drum bun  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Destin  -  Bodaproste


Toamna

Llelu Nicolae Vălăreanu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2011, ora 10:52

      Solitari plopii pe drumuri
      ne învelesc în perdele de ceaţă
      vin ploile toamnei, vânturile stepei
      să ne fluiere-n oase durerea.
     
      Pătrunde apa-n inima pietrei
      îngălbeneşte sub tălpi ramul
      trupul tău o clepsidră de frunze
      scaldă-n soare copacii cu sânge.
     
      Toamna în gabriolete de aramă
      îşi taie venele în văzul păsărilor
      care se sperie şi zboară spre sud.
      Oamenii privesc, înalţă braţele,
      sărăcindu-se de tinereţe,
      cerul ridică o placă mobilă
      să treacă îngerii serii spre apus.
     
      Pe frunţile noastre e un semn
      pe care nu-l putem descifra
      bat ceasurile timpului ruginite
      şi nu ştim când se vor opri.
     
      Doar tu iubito încălzeşti cu ochii
      arzi întristarea cu o stare de bine,
      cum izvoarele o dau însetaţilor
      după un drum prin pustiu.
     
      Tu-mi torci caierul vieţii
      până ce noaptea trupului se pierde
      şi limpezită după furtună
      îţi stingi lacrimile într-o oglindă.
      impasibilă la durere.
     

© Copyright Llelu Nicolae Vălăreanu











Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online