|
|
Miracolul febrei
Publicat Sâmbătă, 16 Iulie 2011, ora 13:45
Întâi a fost chemarea, apoi un vis
nebun
Desprins din moleșeala amurgului
imens
Și-abia târziu văzurăm, că nu-și avuse
sens
Să răspândim flagelul, într-un ținut
imun.
Ni se păruse poate ,că-n haosul
etern,
Încremenită,luna se răsfrângea-n
ocean
Și-atunci cu ochii tulburi, privirăm prin ochean
Abisu-n care Dante se coborâ-n Infern.
Crezuserăm pesemne că vom zări-n străfund
Un taler al balanței, coborâtor din cer
Și furca caudină, cu dinții mari,de fier
Sub care chipul morții, se arăta rotund.
Abia către apusul lui Jupiter , în zori,
Se coborî mercurul sub tubul negradat
Și reîntorși pe Terra, cu trupul asudat,
La gândul că murim, ne-au apucat fiori.
© Copyright Florin Mihăescu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|