|
|
Mi-e sufletul la pândă, totuşi....
Publicat Sâmbătă, 16 Iulie 2011, ora 14:15
Mi-e sufletul la pândă, totuşi, dragule,
ca vrajba să n-apară iarăşi între noi
şi nici plictisul, înmiit, şuvoi
Nu vreau să-ţi spun din nou
pribeagule
Alungă pânda, rupe îndoiala –
e pânda soră bună cu sfiala
Alungă norii cu-o privire-ascunsă
de care depărtarea e pătrunsă
Ştim sigur: orice zbor este cădere;
cu cât mai sus, cu-atât dorinţa-l piere
Să fie doar iubirea plonjonul în neant?
Au moartea, fericirea mereu acelaşi
cant?
Trăim mereu dorinţa de-a ne ieşi din
fire
şi de-a zbura prin spaţiu, plutind ca pe zefire
şi teama că mereu, izbindu-ne de cuib,
ne-apare, trist în frunte, un coş în loc de nimb?
E teama de-a ne-nvârte mereu numai în cerc,
deşi e cercul drumul spre Domnul cel imberb?
Nu ştim în lumea asta de ce venim mereu
şi ce-am promis în ceruri Purului Curcubeu
Nu ştim de ce atraşi suntem unul de altul
şi amândoi ca unul simţi-vom pe Înaltul
Nu ştim Domnul cât vrea iubirea să-I întoarcem,
nu ştim, fără iubire, viaţa de-o mai toarcem
nu ştim, nu ştim, nu ştim şi-atunci,
în disperare, murim când ne iubim.
© Copyright Olga Alexandra Diaconu
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie