evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Meduza meduzelor are dreptate !  -  Muribundul  -  Mamal - Despărţirea  -  Proză scurtă  -  Vară cu ciocănitori  -  Fragmente de... viaţă  -  Gânduri  -  Greaţă  -  Sexibon  -  Mergem acasă  -  Melodia care nu se aude  -  Luminile oraşului XVII  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Ultima frunză  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Universul lent  -  Cerc la persoana întâi  -  Călătorii cu îngeri  -  În vizită la psihiatru  -  Proiecţionistul  -  Întunericul de dincolo  -  Poveste cu un cui  -  Experimentul  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului XXV  -  O şansă pentru câţiva  -  Povestea unui ceas  -  Tranzit  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Luminile oraşului XXXI  -  Întâlnirea  -  ªahul de duminică  -  Luminile oraşului  -  O Poveste (?) modernă  -  O nouă zi  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Fragile  -  Jocul libertăţii  -  Omu' nostru de "sus"  -  Octopolul  -  Întreg  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  De profundis  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Jocul  -  Fără doar şi poate  -  Iubirea de pe Venus  -  Extratereştrii alienaţi


Mi-e sufletul la pândă, totuşi....

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Sâmbătă, 16 Iulie 2011, ora 14:15

      Mi-e sufletul la pândă, totuşi, dragule,
      ca vrajba să n-apară iarăşi între noi
      şi nici plictisul, înmiit, şuvoi
      Nu vreau să-ţi spun din nou
      pribeagule
      Alungă pânda, rupe îndoiala –
      e pânda soră bună cu sfiala
     
      Alungă norii cu-o privire-ascunsă
      de care depărtarea e pătrunsă
      Ştim sigur: orice zbor este cădere;
      cu cât mai sus, cu-atât dorinţa-l piere
      Să fie doar iubirea plonjonul în neant?
      Au moartea, fericirea mereu acelaşi
      cant?
     
      Trăim mereu dorinţa de-a ne ieşi din
      fire
      şi de-a zbura prin spaţiu, plutind ca pe zefire
      şi teama că mereu, izbindu-ne de cuib,
      ne-apare, trist în frunte, un coş în loc de nimb?
      E teama de-a ne-nvârte mereu numai în cerc,
      deşi e cercul drumul spre Domnul cel imberb?
     
      Nu ştim în lumea asta de ce venim mereu
      şi ce-am promis în ceruri Purului Curcubeu
      Nu ştim de ce atraşi suntem unul de altul
      şi amândoi ca unul simţi-vom pe Înaltul
      Nu ştim Domnul cât vrea iubirea să-I întoarcem,
      nu ştim, fără iubire, viaţa de-o mai toarcem
      nu ştim, nu ştim, nu ştim şi-atunci,
      în disperare, murim când ne iubim.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu












Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online